UML este un limbaj de modelare, folosit pentru a reprezenta solutiile sistemelor soft, in vederea transpunerii lor sub forma de cod executabil, pe un calculator real sau virtual. De-a lungul procesului de dezvoltare, UML nu este doar un instrument de reprezentare ci si un instrument de comunicare intre partenerii de proiect, de diferite categorii. Prin urmare, are toate calitatile unui limbaj, care pretinde ca rezolva probleme de comunicare, pastrand ceea ce este esential in utilizarea limbajelor naturale (abilitatea gandirii comune de a le folosi) si adaugand ceea ce este o exigenta necesara in cazul limbajelor artificiale (inclinatia lor spre rigoarea enunturilor, cel putin la nivel sintactic). UML are o sintaxa aleasa cu grija, pentru a permite reprezentarea unor semantici dintre cele mai complexe, satisfacand exigente dintre cele mai variate ale pragmaticii. In aceasta carte, nu ma va preocupa organizarea obiectelor care populeaza UML-ul intr-un ansamblu coerent din punct de vedere al specificarii limbajului, ci prezentarea acestor obiecte astfel incat cititorul sa intaleaga, pana la urma, cum intra ele in scena in procesul de reprezentare/documentare a solutiei unei probleme date.