Fragment din cartea "In sfarsit nefumator. Metoda usoara a lui Allen Carr" de Allen Carr:

"Multi fumatori recurg la reducerea numarului de tigari fie ca etapa catre lasatul complet de fumat, fie ca tentativa de a tine sub control micul monstru; iar multi doctori si consilieri recomanda calduros acest lucru.
Evident, cu cat fumezi mai putin cu atat e mai bine, dar, ca prim pas catre lasatul de fumat, reducerea tigarilor e o greseala fatala. Daca ramanem prinsi toata viata in capcana, asta se intampla tocmai din cauza tentativelor de a rari tigarile.
De obicei, reducerea numarului de tigari este urmarea unei tentative esuate de a te lasa. Dupa cateva ore sau cateva zile de abstinenta, fumatorul isi spune ceva de genul: "Nu pot fara tigara, asa ca de-acum inainte o sa fumez doar tigarile alea speciale - sau n-o sa fumez decat zece pe zi. Daca ma obisnuiesc asa, sau raman la zece, sau le mai reduc un pic".
Numai ca acum i se intampla niste lucruri cumplite.
1. Are parte de cea mai rea dintre lumile posibile. E inca dependent de nicotina si mentine in viata monstrul nu numai in corp, ci si in cap.
2. Isi petrece viata asteptand urmatoarea tigara.
3. Inainte sa reduca tigarile, ori de cate ori voia una si-o aprindea si isi alina, macar partial, chinul lipsei de nicotina. Acum, peste stresul si tensiunile firesti ale vietii, se supune singur chinului privarii de nicotina mai tot timpul. E responsabil de propria sa nefericire si proasta dispozitie.
4. Cand nu se controla, majoritatea tigarilor nu-i placeau si nu-si dadea seama ca fumeaza. Gestul era automat. Singurele tigari care, credea el, ii placeau erau cele de dupa o perioada de abstinenta (prima tigara de dimineata, cea de dupa masa etc.).
Acum, cand asteapta sa treaca o ora inainte sa fumeze, "ii place" fiecare tigara. Cu cat asteapta mai mult, cu atat fiecare tigara pare mai placuta, caci "placerea" unei tigari nu e tigara insasi, ci calmarea agitatiei provocate de dorinta, fie ca e vorba de usoara dorinta fizica de nicotina sau de obsesia mentala. Cu cat suferi mai multa vreme, cu atat tigara devine mai "placuta".
Principala dificultate cand te lasi de fumat nu este adictia chimica. Adictia chimica nu pune probleme. Fumatorii pot sa se lipseasca o noapte intreaga de tigari; pofta de nicotina nici macar nu-i trezeste. Multi fumatori se abtin in prezenta nefumatorilor. Fumatorilor aproape ca le face placere ca cineva sa nu le permita sa fumeze. De fapt, fumatorii sunt, in secret, incantati sa se lipseasca vreme indelungata de tigara. Au astfel speranta ca intr-o buna zi se vor lipsi de ea de-a binelea.
Adevarata problema cand nu mai fumezi este spalarea creierului - iluzia ca tigara este un soi de sprijin sau de recompensa, iar viata nu va mai fi tocmai la fel fara ea. Reducerea numarului de tigari nu te face nici pe departe sa te lasi, iti da numai un sentiment de nesiguranta si de nemultumire si te convinge ca lucrul cel mai pretios de pe pamant e urmatoarea tigara si ca nu vei mai fi niciodata fericit daca n-o ai. Nimic nu e mai trist decat un fumator care se straduieste sa reduca tigarile. Se amageste ca, pe masura ce va fuma mai putin, va dori mai putin sa fumeze. Dar adevarul este exact pe dos. Cu cat fumeaza mai putin, cu atat va suferi mai mult timp chinul abstinentei; cu cat ii va placea mai mult tigara, cu atat tigara va avea un gust mai rau."