Acum cinci zile ne-am bucurat cu totii de un fel de minune: undeva,  intr-un adapost, s-au certat atat de tare doi detinuti, incat am crezut  ca se vor strange de gat chiar in seara aceea. Noi stateam si ne uitam:  si iata ca unul dintre ei(era un om robust, macelar de meserie, care  aici, in puscaria noastra, slujea de calau) bate la usa celuilalt;  celalalt ia o bara de fier si ii iese in intampinare; in momentul era  gata sa loveasca, ii cade fierul din mana. Acest calau statea in  genunchi la picioarele lui si ii spunea: "Parintele ne-a invatat sa  iertam totul si iata, inainte de asfintitul soarelui , te iert. Iarta-ma  si tu!" femeile noastre si noi insine am plans in hohote vazand o  asemenea priveliste. Iata ce fac lectiile tale, parinte. Nu, va  imploram, nu ne parasiti pe noi, mizerabilii". Iata roadele misiunii  jertfelnice a parintelui Spiridon in inchisorile Siberiei: puscariasii  invata sa ierte, pacatosii sa se pocaiasca. Cartea de fata ne arata  pilde tulburatoare de pocainta. Oameni care au iubit pacatul, oameni  care au fost robi pacatului, devin robi ai lui Dumnezeu. Sunt oameni  care ne indeamna sa urmam exemplul lor, si sa rupem lanturile cu care  suntem legati de patimi si de diavoli. Nu trebuie sa ne multumim  constiintele spunandu-ne ca noi nu am pacatuit ca acesti criminali sau  ca aceste desfranate. Ci trebuie sa ne hranim din pocainta lor, pentru a  dobandi Imparatia Cerurilor...