„Cartea autoarei elvetiene ramane un succes indubitabil nu doar pentru finetea cu care scriitoarea surprinde portretele personajelor sau pentru poezia limbajului in care isi scalda naratiunea, ci inainte de toate pentru aceasta solidaritate si dragoste infinita pentru omenire.” (Diana Vrabie) Este povestea unei fetite ramasa orfana la o varsta foarte frageda, care este crescuta, pe rand, ba de matusa ei, ba de bunicul sau, apoi ramane in grija unor oameni straini, unde nu se simte fericita, pentru ca nu este libera sa faca acele lucruri care ii aduceau bucurie cand statea cu bunicul la munte. Dar cu toate acestea este un copil vesel si energic, care iubeste oamenii si este foarte incantata cand poate da o mana de ajutor celor mai nefericiti ca ea. Iar in mijlocul naturii, pe culmile muntilor, printre caprite si alaturi de prietenul sau, Peter, si de bunic Heidi se simte cel mai bine... „Reinvierea naturii o incanta atat de mult pe fetita muntilor, incat aproape toata ziua si-o petrecea afara. Asculta cu atentie suieratul vantului ce batea cu putere dinspre culmi, facand sa se zgaltaie crengile batranilor brazi din preajma cabanei. Alerga de colo pana colo, ca o frunza purtata de vant, in dorinta de a vedea ce flori au mai inflorit pe pajistile inverzite si, aidoma gazelor ce zburau din floare in floare, se bucura de orice noua descoperire. Tragea adanc in piept aerul proaspat al primaverii si niciodata nu i s-a parut natura mai frumoasa ca acum.” (Johanna Spyri, Heidi, Fetita muntilor)