se citeste repede, punctul culminant este la final

Microromanul lui Tolstoi ne poarta in perioada razboaielor caucaziene din secolul al XIX-lea, un decor efervescent in care vechile traditii se opun ambitiilor imperialiste (ce pot fi proiectate ca o expresie mai larga a confruntarilor dintre est si vest, dintre islam si crestinism). Prin povestea lui Hagi Murad un ofiter veteran care se simte prins intre tabere (una ii tine prizoniera familia, cealalta il poate ajuta sa o elibereze dar il priveste cu neincredere) Tolstoi ne proiecteaza un plan simbolic: conflictul moral al personajului principal (nevoit sa asume o alianta militara cu fostul dusman pentru a-si salva familia din tabara care l-a tradat). Spre deosebire de alte romane ale Tolstoi in care protagonistii traiesc un proces de purificare morala pe parcurs, Hagi Murad este loial de la inceput unui singur ideal pentru care lupta prin toate mijloacele (diplomatice, pragmatice si chiar cu mana pe arma), doar ca el este un personaj tragic: virtutea lui nu isi poate atinge scopul, intr-un conflict in care fortele deterministe superioare, subtile, uneori arbitrare orchestreaza totul din umbra, tratand participantii la lupte ca pe niste pioni pe o masa de sah pentru scopurile politice si strategice care proiecteaza aspiratiile individuale drept irelevante. In acest sens, romanul lui Tolstoi este un memorabil manifest antirazboi.