Primele 50 de carti poarta autograful autorului.

„Era o zi atat de frumoasa, incat, si necredincios sa fi fost, si tot te-ai fi inchinat Domnului ca sa ai cui multumi pentru asemenea splendoare.“

Anul 632. Profetul Mahomed e pe moarte, chinuit de o boala misterioasa. Sahib, tabib-ul in care isi pune toata increderea, membrul comunitatii de evrei din Madīnat al-Nabī, scrie o poveste dictata de forte necunoscute. Eroii ei, doi frati gemeni dintr-un alt timp, planuiesc o escalada.

Anul 2013. Sahib si Mesneras traiesc in Bucuresti si viseaza sa urce pe Nanga Parbat. Unul e un medic, prins in lantul nemilos al sistemului medical corupt. Celalalt e un agent secret cu misiuni bizare, printre care si una vizandu-l pe propriul frate. Comunica intre ei mai ales „pe calea blestemului“ si ii unesc un corb, o carte si un vis.

Istoria veche se intalneste cu istoria recenta, faptele si timpurile se amesteca, identitatile se fac si se desfac, fictiunea cuprinde totul. Roman polifonic in care prezentul romanesc, sinonim cu criza si coruptia, se imbina cu trecutul oriental si inceputurile medicinei moderne, Greva pacatosilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu isi plimba cititorii prin labirinturi fara iesire, provocandu-i la o lectura nelinistitoare si la descoperirea propriilor drumuri.

La categoria roman, bilanturile pe 2017 par sa indice, in mod just, drept romanul anului Greva pacatosilor de Florin Chirculescu (Nemira),  un roman monumental de 1100 de pagini a carui receptare va continua si anul acesta. - Marius Chivu (Dilema Veche)

Un roman care este si cyberpunk, steampunk, parabola, roman istoric,  satira si, desi ar fi greu de crezut cu aceste straturi si ramificatii, in primul rand un roman realist cu o constructie arborescenta si fara nicio limita a imaginatiei creatoare. - Art7

„Greva pacatosilor” este, cu siguranta, cea mai importanta aparitie in zona fictiunii romanesti, un roman care vine total in contra curentului in literatura in acest moment, un roman amplu, de peste 1000 de pagini. - Monica Andronescu (Ziarul Metropolis)

Pentru ca este o carte cu amploare, ambitie, forta, adancime si mize. Altadata i s-ar fi spus „roman total” acestui hibrid care se joaca, „gandeste enorm si simte monstruos”, turnand intr-o carte mai multe carti. - Dana Ionescu (Yorick.ro)

Romanul are nu doar o complexitate narativa de big novel, ci si o stranietate cvasinecunoscuta literaturii romane. Stranietatea deriva din mai multe lucruri. In primul rand, tipul de realism foarte focalizat la nivel de detaliu (de pilda, descrierea unei operatii sau a unor discutii sindicale au precizia unor reportaje) si usor defocalizat pe imaginea de ansamblu; la Chirculescu, realitatea da cu virgula, pastreaza intotdeauna un rest inconfortabil pentru cel care vrea sa inteleaga tot. Chiar atunci cand autorul pare ca scrie „comercial”, comercialul e subminat de un defect de decodare imprimat cu buna stiinta, de o distorsiune care il impinge pe bunul cititor sa iasa din placerea pura, facila si rapida a actiunii: materialul care in mana altui scriitor ar genera doar scene de actiune devine la Chirculescu un semnal bruiat, care pune presiune pe „son semblable, son frere” si il impinge sa sape mai adanc in text (efortul ii va fi rasplatit). - Mihai Iovanel (Scena9.ro)

„...era o ebionita in Hadramaut, in cetatea Shibamului, pe care o chema Zamira. Avea pielea ca spuma laptelui, trupul ii era prelung precum umbra chiparosului la asfintit, iar parul, mai negru decat lacurile asfaltice din Persia, i se revarsa in cascade pe umeri. Era cea mai chipesa fata de maritat dintre Tara Punt si Damasc, iar noaptea, la focurile de tabara, beduinii spuneau ca Zamira vorbeste limba pasarilor (a corbilor, mai ales) si vede lucruri pe care nimeni altcineva nu poate sa le vada. Zamira radea, insa, auzind asemenea trasnai:

– Ce ti-e si cu barbatii! Mereu se simt datori sa bage spaima in femei.

– De ce? De ce? o intrebau surorile ei, chicotind.

– Ca sa ne arate ca nu ne descurcam fara ei.“