In cercetarile actuale, gemenii ofera un punct de vedere privilegiat in incercarea de a trasa o linie de demarcatie intre ceea ce depinde de „natura”, de patrimoniul genetic, si ceea ce deriva din conditiile de mediu si socioculturale. Inca din Evul Mediu gemenii au atras insa atentia medicilor si magistrilor, care i-au folosit pentru a-si verifica propriile modele teoretice. Volumul trece in revista dezbaterile medievale pe tema gemenilor, in care se intersecteaza instante epistemologice diferite: medicale, morale, filosofice si teologice. Gemenii le permit medievalilor nu doar sa regindeasca teoriile despre generarea umana mostenite de la lumea greco-romana, ci si sa evalueze pretentiile stiintifice ale unor discipline ca fiziognomonia sau astrologia, sa analizeze modul in care harul diferentiaza natura si sa testeze (mai ales prin intermediul teratologiei si al cazurilor de gemeni siamezi) o serie de ipoteze despre irepetabilitatea complexiunii, despre unicitatea sau pluralitatea compusului uman si despre constituirea identitatii individuale.