Desi se implica in problemele infantile ale prietenilor ei si are o viata normala, Sorina traieste din intrebari si dorinta de a capata raspunsuri. Nu isi descifreaza identitatea, iar acest lucru o macina, iar halucinatiile care ii produc un rau atat phisic, cat si fizic, nu ii dau pace.

    Adrian este caracterizat de o veselie incredibila. Inconjurat de secrete si incertitudini, acesta face tot posibilul sa ii redea bucuria. Dar afectiunea lui ii da de banuit Sorinei si aceasta se trezeste intreband de ce un baiat pe care abia l-a cunoscut se comporta de parca ar cunoaste-o de o viata? Ii spune ca o sa ramana mereu langa ea. I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine? 

 

    “Ma tarasc exact ca un sarpe care tocmai a inghitit trei oameni de doua sute de kilograme: greu si scarbos de dureros. Durerea imi pulseaza in cap de parca niste cuisoare, infipte unul cate unul, se preocupa sa-si duca la bun sfarsit munca si se continua in spatele pleoapelor mele.

    Sunetul pasilor, alunecand monstruos pe podea, e deranjant pentru urechile mele, dar imi este prea somn ca sa ma preocupe indeajuns de mult toata chestia asta.

    Din moment ce sunt, parca, pe alta lume, am brilianta idee sa nu ma duc la scoala. Exceptand absentele, interogatoriul si morala interminabila a dirigii, statul acasa nu imi aduce alte neplaceri.

    Aseara am facut sport doua ore. M-am linistit, dar n-am reusit sa dorm din cauza energiei pe care o capatasem.

    Din bucatarie vine un miros de oua prajite.

    Numai ca nu il gasesc pe Adrian, asa cum mi-am imaginat, ci pe fratele lui. 

    - Voi, astia din familia Gherman, doar de oua stiti?

    - Sunt punctul nostru forte, ne mandrim cu ele, zice Mihail.

    Ce sa zic, ma incanta faptul ca cei doi frati au aceleasi apucaturi.

    - Mda, ma bucur, spun, inhatand din frigider o sticla de chefir si retragandu-ma in sufragerie, pe canapea.

    Adrian nu e pe aici, altfel i-as fi simtit prezenta imediat.

    Desfac capacul sticlei si gustul acrisor al chefirului ma invioreaza putin. Imi este prea lene sa respir, daramite sa ma mai si misc, asadar ma aplec si las sticla pe podea, langa canapea.

     - Probleme in paradis?

    Vocea lui Mihail imi distruge speranta de a fi linistita.

    - Care paradis? mormai, si-mi dau seama ca sunt ragusita.

    - Tu ai dormit aseara aici, asta inseamna ca dragul meu frate a fost cel care nu a dormit acasa. 

    Acum mi-a captat toata atentia.

    - Ce ai spus?

    - Mda, ma gandeam ca vei fi interesata, zambeste el cu siretenie."