Numele lui Dumitru Stancescu a fost asezat adesea langa acelea ale lui Ion Creanga si Petre Ispirescu. Succesul de care s-a bucurat si continua sa se bucure colectia sa de basme populare se explica, in primul rand, prin valoarea ei artistica ridicata. In 1894, Vlahuta ii scria autorului: „Imi pare bine ca frumoasele snoave ale poporului nostru au incaput pe o mana buna... D-ta ai inteles ca cel mai mare artist e poporul si ai cautat sa-i prinzi snoavele si sa le scrii sobru, natural, asa cum le-a gandit el, asa cum le spune el.“ Cititorul se va convinge ca aceasta afirmatie se sprijina pe titluri precum Sur-Vultur, Cerbul de aur, Norocul si nenorocul, Imparateasa inteleapta, Busuioc si Musuioc, Finul lui Dumnezeu, Cei trei frati s.a.