Un fabulos roman de aventuri.
 

Printul mostenitor al unui taram populat de zane si duhuri  ajunge sa fie captiv in lumea noastra. O familie de evrei cofetari din Paris il ia sub acoperisul ei pe tanarul aparut de nicaieri in timpul unei furtuni teribile. Joshua nu-si doreste decat sa se intoarca acasa pentru a fi impreuna cu iubirea vietii sale, dar istoria zbuciumata a lumii in care a fost exilat are alte planuri pentru el. Cand si cand, diverse obiecte de pe taramul celalalt se strecoara cine stie cum pana in realitatea aceasta, facandu-l pe Joshua sa-i fie mai tare dor de casa. Ii va ajunge oare o viata intreaga sa gaseasca drumul inapoi? Aceasta este adevarata si fabuloasa poveste a lui Joshua Perle.

 

Inca o data, Timothee de Fombele duce literatura young la cel mai inalt nivel, seduce cititorii de orice varsta si ii farmeca. - Telerama

 

Povestile impletite, ale caror fire se desfasoara incet, trimit cititorul intr-o atmosfera enigmatica si onirica, fascinanta si nelinistitoare, pe care acesta o va parasi la sfarsitul cartii cu regret, cu ochii umezi si inima intoarsa pe dos. - ActuaLitte

Traducere din limba franceza de Mihaela Dobrescu.
 

Nici acum nu parea deosebit de ingrijorat de reactia sotiei. Incepu sa stinga luminile.

- Incearca sa vorbesti cu mine, pustiule. Spune-mi cum te cheama, ceva. Ce faceai acolo, pe furtuna?

Baiatul nu scotea o vorba. Se oprise din tremurat. Se uita tinta la filamentul becului sub care statea, apoi la Perle, urmarindu-i gesturile mici si precise. Inchidea capacul sobei, punea foarfecii intr-un sertar, stergea o urma de zahar cu o carpa, incuia casa de marcat cu cheia. Fiecare miscare era intruchiparea perfectiunii. Privea si inspre emblema Casei Perle care se vedea prin vitrina.

Dintr-odata, Perle se opri.

- Spaniol?

De cateva luni, tineri refugiati incepusera sa traverseze muntii Pirinei, alungati de razboiul civil. Autoritatile franceze ii supravegheau indeaproape. Dar baiatul asta parea ca nici n-auzise de Spania.

Fara sa-l scape din ochi, Perle isi scoase sortul. Il agata in spatele tejghelei.

- Sper sa nu se supere prea tare nevasta-mea.

De asta data, aproape ca zambea.

Dar doamna Perle ii intampina cu tipete ascutite. Cum putuse sa-l lase pe baiat atata timp cu camasa uda pe el? Il descheie la nasturi de parca ar fi avut cinci ani si dadu fuga dupa haine uscate. Intr-o camaruta de la capatul culoarului era un dulap plin cu lucrurile fiului lor.

Jacques Perle il imbraca pe tanar in baie. Desi avea o colectie intreaga de piepteni sub oglinda, nu reusi imblanzeasca parul rebel.

Perle il duse la bucatarie - era frumos si palid ca un mire. Pe masa aparuse deja al treilea tacam, iar doamna Perle lungea supa cu un castron mare de zeama concentrata. Alaturi, cartofii sfaraiau in unt. Doamna Perle ocupa singura jumatate din incapere, dar corpul sau se deplasa cu atata usurinta, incat aveai impresia ca masa din lemn lacuit se ridica si o lasa sa treaca, iar sticlele sau rasnita de piper se dadeau in laturi in jurul bluzei sale.

Langa fereastra, in picioare, baiatul se clatina, rapus de atata blandete, de caldura si de mirosul de ceara de parchet.

In seara aceea il instalara in camera fiului lor.

Sotii Perle nu incercau sa adoarma. Asteptau amandoi, in asternuturi, cu fata in sus, tinandu-se de mana. Ascultau cum se rasucea in pat baiatul la capatul culoarului.

Lasasera toate usile deschise ca sa simta ca mai era cineva acum in apartamentul lor.

- Vedem noi maine ce-i de facut, zise Jacques Perle.

- Maine, da.

Dar nu asteptau cu nerabdare a doua zi.

Baiatul avea exact varsta la care murise Joshua, singurul lor fiu, cu doi ani in urma."