Cu toate ca poate face experienta lui Dumnezeu, omul nu poate prinde decat numai o picatura dintr-un ocean; in fiinta Sa, Dumnezeu ramane necuprins. Pentru Sfantul Simeon Noul Teolog cunoasterea lui Dumnezeu nu este insa o speculatie abstracta, sterila, un joc al mintii. Cu recunostinta celui care a fost miluit si vindecat de ranile pacatelor, Simeon marturiseste ca experienta - existentiala, am zice noi - pe care a trait-o e aceea a "oceanului iubirii de oameni" a lui Dumnezeu. Oricat de marunta si limitata, experienta contactului cu oceanul, ramane totusi experienta oceanului. Nu cantitatea, ci calitatea distincta si certitudinea experientei sunt cele puse in prim-plan. Cel insetat de absolut nu va putea bea oceanul, insa il va putea gusta. Ceea ce va gusta nu va fi altceva decat oceanul, chiar si in conditiile in care nu va putea gusta decat o infima parte din el. Gustand harul, omul va deveni mereu mai insetat de aceasta bautura infinita... Forta acestui optimism e data de autenticitatea experientei lui Dumnezeu. Oricare ar fi limitarile omului, experienta lui Dumnezeu care ii este daruita omului este una certa. Constanta acestei experiente cu perspectiva de crestere infinita este chiar harul. Simtamantul infinitului oceanului dumnezeiesc de care se atinge misticul pretinde o intelegere a harului ca fiind nedespartit de fiinta lui Dumnezeu. "Inotam" impreuna cu sfintii in acelasi ocean al iubirii de oameni al lui Dumnezeu.