Incrucisare de destine, de drumuri si de intimplari, parasirea  Romaniei in 1980 devine pentru Gina Stoiciu un reper al celorlalte  momente ale vietii sale: anii dinaintea exilului, azilul politic in  Grecia, alegerea Canadei ca tara de rezidenta, adaptarea, inventarea  unei noi vieti, caderea comunismului si intoarcerile periodice in  Romania. Aceste etape sint descrise si din perspectiva altor romani care  au ales sa emigreze, surprinzind conditia si angoasele „strainului”,  diferentele culturale, dificultatile de adaptare si de integrare  profesionala, dar si bucuriile si satisfactiile traite in tara de  adoptie.
 
„In cartea Ginei Stoiciu, ni se spune ca «etapele parcursului de  exilat sint cam aceleasi pentru toti exilatii», dar ca ceea ce-i  diferentiaza pe acestia este intensitatea trairilor. «Asa se face ca  fiecare exilat isi are propria poveste.» Sigur, exilul are simptome  generale, dar ramine o experienta profund personala, ceva care exprima  identitatea in cele mai intime aspecte ale ei.
Aceasta carte mi-a intarit convingerea ca viata relationala ramine cheia  exilului. Pe cei care-si parasesc geografia timpul se razbuna,  bintuindu-i ca o stafie, ca o umbra fidela, amintindu-le ca, indiferent  unde s-ar afla, trecutul este cu ei. Amestecul ciudat, misterios, unic  dintre istoria familiei, locul intimplarilor vietii si articularitatile  de exprimare ale unei persoane da exilului amprenta unei versiuni a  vietii pe care o poti numi destin. Am putea spune uneori ca, neplecind  niciunde sau plecind undeva, viata noastra o ia de la capat. Cartea  Ginei Stoiciu este o confidenta, dar exprima totodata dorinta «ca, la  fiecare pagina intoarsa, cititorul sa descopere cite ceva despre el  insusi».” (Aurora Liiceanu)