Viata de student la psihologie a lui Leinad se imparte intre sesiuni si baute ocazionale cu prietenii. Nimic iesit din comun. Pana intr-o zi cand, accidental, intra in posesia unui stick USB. Din curiozitate si, din nefericire pentru el, verifica fisierele stocate pe micul obiect. Afla informatii incredibile despre o societate secreta care facea experiente medicale pe oameni, fara ca acestia sa-si fi dat acceptul.
Faptul ca ajunge sa cunoasca o tanara, studenta si ea, genul de fata peste care nu dai in fiecare zi, sufletista si inimoasa, complica si mai mult situatia tanarului, mai ales dupa ce afla ca noua lui cunostinta sufera de o boala ce ii poate fi fatala.
Santaje, urmariri, situatii tragi-comice, din loc in loc, si un umor proaspat va vor determina sa deveniti fanii acestei serii.
Fragment din cartea "Eu impotriva M.E.A. vol.2" de Daniel Botea
"Iar suna telefonul, iar e frig in amarata asta de camera de camin, iar am avut probleme cu somnul si, de aceea, iar ma trezesc mai obosit decat eram inainte de a adormi. Bineinteles ca deja am intarziat la intalnirea la care nu voi merge (cea de la spital), bineinteles ca trebuia sa fiu de mult plecat si, bineinteles ca raspund cu Dorm! la telefon, pentru ca, mai apoi, sa inchid. Om avea noi optiuni cu minute nelimitate, dar eu sunt genul care prefera sa se limiteze la a vorbi.
Nu stiu cine era si nici nu imi pasa mai mult decat va pasa voua de animalele pe cale de disparitie, de saracia si foametea din Africa, de poluarea globala, de psihicul tot mai slabit al populatiei si de eliminarea credintei din portretul omului civilizat, obsedat de castig, vesnic nemultumit. Wi-fi sa fie!
Asa ca, de ce sa imi pese de alte lucruri decat de cele impuse? De ce sa cunosc mai mult decat cerinta majoritatii? De ce sa am interese mai ridicate decat masele? E mai usor sa nu imi depasesc zona mea de confort si sa ma confund cu restul, devenind un... rest.
Ma simt foarte nefericit, cu toate ca nu mai sunt mort de foame, de frig, de beat, de frica, dar sunt mort de suflet (daca imi acceptati expresia, daca nu, scrieti voi alta mai buna), caci ma simt fara niciun tel in viata. Sunt nevoit sa renunt la facultate si la prieteni, ca sa nu renunt la mine, iar societatea m-a indoctrinat cu aceasta conceptie cum ca fara scoala sunt un nimic, ca fara ei nu pot actiona si ca sunt un incompetent. Ma simt singur, cu toate ca, la nevoie, Diu imi va fi mereu alaturi. Ma simt tot mai neinteles, nici de mine, nici de ceilalti.
Cu toate acestea, Carla stia mereu cum sa actioneze si ce sfaturi sa-mi dea. Probabil, acum m-ar fi indemnat sa ma rog si m-ar fi incurajat, spunandu-mi un verset in care Dumnezeu le promite oamenilor ca le va fi mereu alaturi in necazuri. Cum inca nu am citit Biblia (mare prost sunt — fiind o carte de referinta in aproape orice cultura), nu stiu cum sa ma incurajez in felul asta, dar imi amintesc cum m-a invatat Carla sa ma rog. Rostesc o mica rugaciune in care imi cer iertare fata de Dumnezeu pentru ca L-am cam injurat in momentele in care mi-a mers prost, ca L-am neglijat cand imi era bine si in care Il rog sa imi fie alaturi orice va urma, fiindu-mi clar ca nimeni altcineva nu imi va putea fi. Pana acum, si eu am fost impotriva mea... "