Daco-getii aveau credinta ca sunt nemuritori si ca moartea – in special, sfarsitul eroic pe campurile de batalie – nu reprezinta altceva decat trecerea intr-o alta dimensiunea si intalnirea cu zeul suprem – Zalmoxis sau Gebeleizis, incununarea sacra a unui destin de luptator. Acest crez al nemuririi – simbolizat si de metafora atat de bogata in semnificatii a Pomului Vietii – s-a transmis pana azi, deopotriva pe cale folclorica si culta, constituind chintesenta relatiei omului cu Divinitatea. Pe acest traseu initiatic apar, insa, o multime de variatiuni ale temei, de la cele pagane la cele crestine si de la basm popular la studii stiintifice…

 

- Nemuritorul Zalmoxis si sacrificiile umane din cultul sau „barbar”

- Pomul Vietii, simbolul regenerarii si al parcurgerii initiatice a drumului dintre feluritele stadii ale existentei mundane si extra-mundane

- Tinerete fara batranete si viata fara de moarte sau esenta nemuririi in folclorul romanesc

- Chipul nemuritor al lui Dumnezeu