O expeditie clandestina, aflata in cautarea Templului lui Solomon, descopera un cub enigmatic de piatra, vechi de trei mii de ani. In interior: un secret care ar putea pune sub semnul intrebarii veridicitatea Bibliei si credinta a miliarde de oameni.

 

Exista o singura solutie pentru a evita haosul: o investigatie in trecut. La ordinul Papei Ioan Paul al II-lea, parintele Pellegrino Ernetti repune in functiune cronovizorul, aceasta masinarie extraordinara capabila sa vada in timp, proiectata in 1964, secretul cel mai bine pastrat de la Vatican.

 

In cautarea adevarului, personajele vor calatori in timp pana in perioada regelui Solomon, si chiar mai mult, in Egiptul antic, in vremea domniei frumoasei Nefertiti, care poate detine cheia enigmei.

Traducere din limba franceza de Diana Gradu.

"Noile imagini surprinse de cronovizor erau infioratoare: capitala lui Akhenaton ardea. Nu era un incendiu accidental, ci se ardeau casele victimelor ciumei. In anumite cartiere, locuitorii aprinsesera ruguri unde aruncau cadavrele bolnavilor. In alta parte, jefuitorii vandalizau casele. Nu mai exista autoritatea care mentinea ordinea, intregul oras parea cuprins de haos.
- Uite, spuse Luigi, au scos vechii idoli.
Nu toti fusesera distrusi, contrar a ceea ce ceruse legea faraonului. Mesterii, comerciantii, mica populatie taraneasca ii pastrasera si ii ascunsesera in asteptarea unor zile mai bune. Horus cu cap de soim, Anubis cu bot de sacal, Amon-Ra cu palaria lunga cu pene, Toth si ciocul lui de ibis, Bastet cu chip de pisica; fiecare cauta ajutor la zeii din trecut, in acest bestiar sacru familiar.
- Nu se mai ascund, zilele lui Akhenaton sunt numarate.
- Macar mai traieste ? intreba Pellegrino.
- Sa mergem la palatul regal, sugera Luigi. Parintele Ernetti muta imaginea la balconul palatului.
- E acolo. Faraonul parea in agonie. il intinsesera pe un pat. Un preot curata bubele albicioase pe care le avea la axile si la vintre, altul ii dadea sa inspire fumigatii emanate dintr-o cana in care ardeau plante de tot felul. 

- Cum se vindecau de ciuma in acele vremuri, Luigi?
- Prin resemnare si implorarea zeilor. Medicina nu putea lupta cu o bacterie, nu avea mijloace. Unii norocosi se bucurau de o imunitate naturala, ceilalti cedau.
Un tanar aflat langa. Akhenaton isi pusese coroana dubla si pieptarul faraonului.
- Il poti identifica pe baiatul asta ? intreba parintele Ernetti.
- M-am intrebat cine e imediat ce l-am vazut. Pe un basorelief din epoca, arheologii au descoperit doi faraoni asezati pe tron. Se presupune ca, atunci cand nu a mai fost in stare sa conduca, Akhenaton a numit un co-regent pe nume Semenkhare. Fara indoiala ca acest tanar este cel care il vegheaza.
- Un favorit ?
- Posibil. Sau un fiu pe care l-ar fi avut cu o concubina.
- Si cu Nefertiti ce s-a intamplat ? -
Este unul dintre marile mistere ale istoriei. A disparut din cronici de parca s-ar fi evaporat.
- A murit de ciuma?
- Nu stim nimic. De ani de zile, egiptologii se framanta cu privire la aceasta disparitie ciudata. Ar fi minunat daca aparatul dumneavoastra ne-ar aduce in sfarsit raspunsul. Pot sa va fac o propunere ?
- Desigur.
- Inaintati in timp cu vreo doua saptamani. In starea in care este, Akhenaton nu va mai trai mult timp. Inmormantarile sunt momente in care se reuneste intreaga familie. Pe baza documentatiei pe care o adusese de la muzeu, doctorul Battista il ajuta pe Ernetti sa gaseasca ziua exacta a mortii lui Akhenaton. Stiind anul si luna, cercetau trecutul, cautand ziua potrivita. O noua imagine aparu pe ecranul cronovizorului: cadavrul faraonului cu fata intoarsa spre orasul in flacari. Akenaton, intins pe un pat, era inconjurat de preoti."