"E greu de crezut ca au trecut deja trei ani de cand Roni nu mai este printre noi. Acest text s-a nascut foarte greu, probabil si pentru ca ne obisnuim greu cu ideea ca el chiar nu mai este. Prelungind acest proiect, parca incercam sa mai tragem de timp, pastrandu-l aproape. Pentru cei care l-am cunoscut indeaproape, prezenta lui ramane oricum vie, iar golul lasat de el nu se va umple niciodata. Ii simtim de fiecare data lipsa cand suntem impreuna la catedra in fata unei dileme sau pur si simplu traind experienta relationarii in "tribul” nostru profesional, asteptandu-i parca privirea calda si raspunsul lui care avea darul de a ne readuce in dimensiunile tolerabile ale realitatii. Roni ramane unic pentru noi prin personalitatea si creatia lui, ambele complexe, sofisticate, dar in acelasi timp nepretentioase, fara a epata. A fi fost in prezenta lui era adesea asemeni unei plimbari linistite prin teritorii deopotriva cunoscute dar mereu surprinzatoare. Ne lipsesc mult, spre exemplu, perspectivele lui asupra pandemiei, razboiului din Ucraina, crizelor multiple pe care le traversam in prezent. Clar, interpretarea acestor realitati – si lumea in general – e mai saraca fara Roni si mai greu de inteles. Cum mai sarace sunt toate evenimentele, formale sau informale, pe care prezenta lui calda le umplea de culoare si continut”.