O carte bună. Totuși nu înțeleg de este catalogată drept roman? Nu este un roman, este un volum care cuprinde mai multe povestiri scurte fără legătură între ele. Multe povestiri și multe personaje trăind sub același cer: cerul României comuniste.Treizeci și patru de povestiri care ne poartă de la instaurarea comunismului, cu luptătorii din munți, depărtările în Bărăgan, desființarea Bisericii Greco-Catolice și a multor mănăstiri ortodoxe sau teroarea de la Pitești, până la cruntul regim din anii '80 cu al său cult al personalității, raționalizarea alimentelor, avorturile clandestine și, în fine, revoluția din '89, Piața Universității, mineriadele. Deși numele personajelor au fost schimbate, îi vom recunoaște cu ușurință pe Bodnarenco, Țurcanu, Nicolae Mărgineanu, Ceaușescu, maica Veronica de la Vladimirești, Iliescu, Petre Roman, Călin Nemeș, Ion Petru Culianu și alții. Cei familiarizați cu istoria comunismului din România vor recunoaște și sursele din care s-a inspirat autoarea în redactarea povestirilor.

Face referire la uniformizarea vietii cotidiene din Romania secolului trecut. Pe fundalul unui stat comunist, cu o multime de oprimari si interdictii, sunt povestite episoade din viata romanilor obisnuiti.

Un singur cer deasupra lor este o colecție de povestiri, unele mai curînd schițe, inspirate din lumea cenușie și alambicată a comunismului sau despre cazuri documentate din acele vremuri. Cartea urmărește cronologic instalarea regimului comunist în România, evoluția lui teribilă și ajunge la destrămarea „epocii de aur“ și la Revoluția din decembrie 1989.

Ruxandra Cesereanu pictează în cuvinte caractere puternice, dezvăluie scene de viață cunoscute de cititorii din anumite generații, ne plimbă prin cei 45 de ani de teroare, foame și chin. Proza curge lin pînă aproape de mijlocul cărții cînd mi s-a părut că autoarea trece la un stil mai liric și la un ton ceva mai deprimat. M-am bucurat să regăsesc însă în volum scene familiare, tipuri de personaje autentice și mai ales un mod plăcut din punct de vedere literar de a dezvălui gîndurile protagoniștilor. Ca indiciu, aproape toate textele poartă numele personajelor principale.