Punct contrapunct surprinde grava criza spirituala a societatii londoneze de dupa Primul Razboi Mondial. Romancierul renunta la maniera asa-zis traditionala de a oglindi viata, preferand o tehnica narativa noua pentru epoca sa, imprumutata din repertoriul cinematografic. Astfel, naratiunea descriptiva este inlocuita de monologul interior, iar ''actiunea'' se subordoneaza tehnicii contrapunctice, care transforma insiruirea evenimentelor intr-o uriasa scena, unde totul se petrece instantaneu.