„Azi ni se pare neverosimil ca volumul acesta speculativ, atat de fin in aticismul frazelor sale, sa aiba soarta pe care a avut-o in decembrie 1958, cand a devenit unul dintre capetele de acuzare in procesul intentat lui Noica. Aflat in domiciliu obligatoriu la Campulung-Muscel, Noica ii va citi integral pe Goethe si Hegel, cufundandu-se in opera lor ca intr-o albie cu virtuti regeneratoare... Asa se face ca cele doua carti pe care le va scrie pe marginea operei lor nu sunt compendii intesate cu sterpe comentarii de lectura, ci carti de creatie proprie. Fenomenologia spiritului de Hegel nu mai este citita azi aproape de nimeni. In schimb, cartea lui Noica poate fi citita, ba chiar poate fi parcursa cu delicii estetice subtile. S-o citim cu convingerea ca, in zilele noastre, nimeni nu mai poate da o interpretare atat de frumoasa unei carti atat de grele.“ (Sorin Lavric)

„Aducandu-l pe Hegel in sufletele noastre, Constantin Noica a scris o carte tulburator de contemporana, pe care, spre a-l parafraza, nu o vom putea ignora nepedepsiti.“ (Vladimir Tismaneanu)