Prefata de Eugen Negrici

Cronologie de Marilena Donea

Conceput in maniera initiata de Durrell la finalul anilor ‘50 cand personajele isi pasau rolul evocarii din perspectiva proprie romanul lui Balaita creioneaza in plus tipologii rafinate lanseaza intrebari si nelinisti vitale autorul intrand in mecanismul nebuniei al intamplarii si al fabulosului. Lumea pare sa se reconstruiasca pe fundalul unui targ cenusiu viata si moartea isi confunda limitele iar cuvantul (care candva dadea viata) isi redimensioneaza virtutile. Ceea ce pare o gluma - prezicerea aparent ludica de catre Antipa a mortii celorlalti - se dovedeste inceputul profetiei absolute al propriei iesiri din lume.

George Balaita penduleaza cu uluitoare usurinta intre farsa si tragedie intre burlesc si grav face sa tasneasca demonismul in plina banalitate a cotidianului linistitor si ritualizat creeaza atmosfera si fara sa vrea chiar tipologie o tipologie intemeiata pe observatii ascutite de mare rafinament. Scriitorul are o frenezie senzoriala o mobilitate intelectuala si o neliniste imaginativa la limita nevrozei stie sa induca suspiciunea si teroarea si mai ales cum sa nasca legenda. Simturile lui cauta cu voluptate morbida amanuntul senzitiv spre a-l retrai cu intensitate vicioasa spre a-l reproiecta fantastic si a-l impinge astfel in enorm si in farsa. - Eugen Negrici

Acest targ cenusiu intrucat reprezinta si locul unde isi duce existenta sa mai mult decat reala eroul parabolei are sansa de a deveni inca o data frumos nu prin viata mai mult sau mai putin banala a locuitorilor sai ci prin cuvantul care descopera nebunia de dincolo de ea. Fiindca Lumea in doua zile este fara indoiala una dintre putinele carti contemporane de proza in care autorul a descoperit cuvantul. - Ileana Malancioiu