Spuneti-i cum doriti, ''cod al bunelor maniere'', ''avertizor de demnitate'', dar Alex Szollo va pune in maini un manual din ''Romania educata'' v.2.0 (oare in educatie exista studii de fezabilitate?) despre umanitate, vaz, vizibilitate si holbat, accesibilizare, bagatori de seama, ''ba, handicapatule'', egalitatea de sanse, terapie, frici, despre iubire neconditionata si fiinte necuvantatoare, pasiuni, depasirea conditiei, muzica, despre ce pare ''bolnav'' si ''sanatos'', bullying, dizabilitate si neplata celor nspe pacate. Pe o rampa cu inclinare adecvata, veti fi pusi in situatii diferite, povestite cu umor, nonsalant si cu credinta, pentru a intelege ca exista normalitate, nu neputinta. ''Daca exista o categorie sociala care sa vorbeasca la modul cat se poate de concret, palpabil, despre nevoia pe care noi, oamenii, o avem unul de celalalt, cred ca noi, persoanele cu dizabilitati, suntem acea categorie. Si nadajduiesc cu fiecare fibra a fiintei mele ca vom reusi daca ne unim astfel incat sa fim ascultati. Ascultati, nu doar auziti. Vazuti, nu doar priviti. Simtiti, nu doar atinsi. Intelesi, nu doar lasati sa vorbeasca. Suntem printre voi. Si vom fi mult timp de-acum inainte. Tine de absolut fiecare dintre noi daca acel timp va curge frumos, firesc, de la sine, sau va fi ciopartit de balbe, pauze, gafe, stangacii si pasatul pisicii-n curtea altuia de fiecare data cand ceva nu iese conform asteptarilor.'' - Alex Szollo