Nimeni nu stie cand va muri. Acest "va" muri este mereu plasat in viitor, nu se prezinta decat ca viitor. Nu poti spune corect "mor", la prezent; vreau sa spun ca si "in ultima clipa" moartea, care este gata sa vina, este tot, este "inca", in viitor; n-a ajuns "aici", ca sa poti spune mor chiar acum: ceea ce inseamna ca esti mereu in situatia de a spune ca vei muri, si nu ca mori in clipa de fata; si astfel recunosti ca moartea apartine oricum viitorului; ca nu-ti apartine niciodata tie si ca nu poti spune niciodata "mor" in clipa exacta in care esti deja mort. Cand se petrece moartea, verbul nu se mai conjuga. - Marin TARANGUL

Marin Tarangul nu e usor de citit. Era dintre aceia care nu asteapta ca gandul sa fie gandit pana la capat, inainte de a fi scris. Isi cauta gandul scriind. Il astepta scriind. Performanta sa era alcatuita, in consecinta, din spectaculoase "din-cand-in-cand"-uri, printre care ideile si cuvintele evoluau labirintic. Dar energia sondajelor sale intelectuale, tenacitatea si indemanarea sa speculativa, formularile sale luminos imprevizibile il asaza printre figurile de varf ale vremii. - Andrei PLESU

Uneori ma uimeste ca ceilalti nu-i simt lui Marin Tarangul "clasa" de exceptie, acel ceva care-l asaza foarte departe de toti prietenii lui, pesemne un simt al nemijlocirii secunde, semnul adevaratei maturitati a spiritului. El a trecut dincolo de barierele conventiilor culturale, avand o disponibilitate catre esential care pe mine ma amuteste si ma face sa ma simt foarte copil. - Gabriel LIICEANU catre Virgil Ierunca, scrisoare din Heidelberg, 26 iulie 1984