Printre contributiile importante ale lui Freud la psihologie se numara identificarea, descrierea si explicarea nevrozei obsesionale. Etiologia este, ca si in cazul isteriei, sexuala, adica un conflict psihic infantil. In timp ce in cazul isteriei este vorba despre o fixatie oedipiana, in nevroza obsesionala, fixatia libidoului se produce la stadiul sadic-anal al dezvoltarii psihosexuale. Prezentul volum contine doua dintre cazurile celebre ale lui Freud - ''Omul cu sobolani'' si ''Cazul presedintelui Schreber'', ambele, unul de nevroza si altul de psihoza, fiind atribuite unor conflicte si fixatii la stadiul sadic-anal. In aceeasi cheie explicativa se inscrie si incitantul studiu ''Un caz de nevroza demoniaca in secolul al XVII-lea". Toate celelalte studii stau sub semnul cercetarii manifestarilor si modificarilor pulsiunii sexuale in stadiul sadic-anal al dezvoltarii psihosexuale. Stim ca o perversiune infantila nu este obligatoriu sa ramana pentru toata viata, ea poate cadea si mai tarziu prada refularii, poate sa fie inlocuita de o formatiune reactionala sau poate fi transformata printr-o sublimare. Insa, atunci cand aceste procese nu intervin, perversiunea se conserva in viata matura; acolo unde gasim la adult o deviatie sexuala - perversiune, fetisism, inversiune trebuie sa ne asteptam sa descoperim in copilaria individului, prin cercetare anamnestica, o astfel de intamplare cu rol fixator. - Sigmund Freud Nu sunt, desigur, primul care a fost frapat de asemanarea intre asa-zisele actiuni compulsive ale nevroticilor si actele rituale prin care credinciosul isi arata piosenia. Oamenii care desfasoara actiuni compulsive sau ceremoniale apartin, alaturi de cei care sufera de ganduri obsesive, idei obsedante, impulsuri obsesive, unei entitati clinice aparte, aceasta afectiune fiind desemnata de obicei cu numele de ''nevroza obsesionala''. - Sigmund Freud