La mai putin de un an dupa aparitia in Franta a
Cartii negre a comunismului, intrigat de faptul ca ecourile ei incep deja sa se stinga, Alain Besancon a publicat acest eseu in care analizeaza tratamentul diferit pe care memoria istorica il aplica nazismului si comunismului. Autorul compara „amnezia“ comunismului cu "hipermnezia" nazismului, luand ca etalon crima extrema: distrugerea evreilor din Europa. "Soah", termenul ebraic pentru catastrofa, preferat de evrei celui de holocaust (care inseamna jertfire), nu e lipsit de legatura cu acest tratament diferit; de aceea, Besancon intreprinde o scurta incursiune in filozofie si teologie, incercand sa stabileasca in ce consta unicitatea "Soah"-ului. Cartea cuprinde in Anexa discursul "Memorie si uitare a bolsevismului", rostit de autor la Institut de France. Un discurs si o carte care nu si-au pierdut deloc actualitatea.
Fragment din ebook:
Distrugerea evreilor din Europa, potrivit lui Hilberg, a avut loc in cinci etape:
- exproprierea;
- concentrarea;
- "operatiunile mobile de ucidere";
- deportarea;
- centrele de exterminare.
Conform aceluiasi scenariu, constatam ca distrugerea comunista cunoaste primele patru mijloace, desi intervin diferite variante care tin de natura sa si de proiectul sau. Ea a omis al cincilea mijloc. A adaugat in schimb altele doua, de care nazismul nu a avut nevoie: executia judiciara si foametea.
Exproprierea
Exproprierea este prima masura a puterii comuniste. Insasi definitia comunismului presupune ca raul social isi are radacinile in proprietatea privata.
Exproprierea "mijloacelor de productie" este deci imediata. Dar, cum e necesar sa i se smulga poporului ideea de proprietate, determinandu-l sa se supuna complet noii puteri, urmeaza logic exproprierea locuintelor, a conturilor din banca, a pamantului, vitelor.