Este o poveste emotionanta si ne transmite cat este de important sa ne regasim pe noi insine.

Recunosc ca prima data m-a atras titlul la aceasta carte, pentru ca m-am regasit in el, si eu fiind o cititoare in metrou si nu numai. 🙂 Iar citind-o am descoperit o lume a iubitorilor de carte parizieni, care pe langa viata lor de zi cu zi au o misiune speciala – aceea de a gasi cartea perfecta pentru fiecare cititor!

Cartea este dominată de o anumită melancolie. Este vorba poate de copilăria cuminte și retrasă a Juliettei, de relațiile ei destrămate cu diverși bărbați, de eterna nemulțumire de sine, de curiozitatea față de Soliman și de fiica lui, Zaïde. Dar acest spleen imposibil de definit în mod clar este sursa zecilor de referințe literare de-a lungul și de-a latul volumului. La un moment dat, mă gîndeam chiar să fac lista tuturor cărților pomenite de autoare, dar oare aș fi avut timp să le citesc apoi pe toate?

“Fata care citea în metrou” este despre plăcerea lecturii și mai mult decît atît: Féret-Fleury venerează cartea, o descrie personificat, admiră autorii ingenioși, face și un pic de critică literară. Cărțile au puteri magice și o determină pe Juliette să ia hotărîri drastice privitoare la viață și carieră, ele sunt catalizatorul pe care-l aștepta de mult pentru a face o schimbare în traiul și personalitatea ei.