Emotiile mele puse in cuvinte - mai mult sau mai putin inspirate - sunt o idee, o forma, un mod in care un astfel de travaliu poate fi exprimat si eliberat. A imbratisa pierderea celor dragi, a imbratisa durerea care insoteste o astfel de pierdere, a trece prin nesiguranta, prin frica de schimbare este necesar pentru a ajunge la acceptarea pierderii si pentru a da o (noua) sansa Vietii dupa un asemenea eveniment. Scot la lumina aceste cuvinte cu intentia de a le fi de ajutor si celor care poate sunt inca pe un astfel de drum, inca intr-un astfel de proces - deloc linear - asa cum si eu sunt inca, proces in care dorul de cei plecati este o constanta a schimbarii ireversibile pe care pierderea lor o produce in vietile celor ramasi. - Autoarea, Ancuta Cosma