Disparitia inexplicabila a unor sateni din Ardeal reprezinta doar punctul de pornire pentru ceea ce se va dovedi a fi o incercare de regasire a sinelui, de reconciliere cu traumele trecutului, de (re)descoperire a ceea ce ne face in mod definitoriu umani. Intre haosul birocratiei excesive, omniprezenta sufocanta a coruptiei, imposibilitatea de a comunica in mod real cu ceilalti si singuratatea insurmontabila, inserarea fantasticului e cel mai firesc lucru cu putinta, iar personajele, prinse in tumultul adaptarii la un sistem diform dupa tranzitia anilor '90, suntem, pana la un punct, fiecare dintre noi.