Scris in 1367, tratatul Despre ignoranta este raspunsul pe care Petrarca il da celor patru invatati aristotelicieni care il socoteau un om bun, dar necultivat. Textul este o pledoarie densa, construita in jurul a trei idei fundamentale: acceptarea propriei ignorante, manifestarea unei culturi superioare celei a detractorilor sai si definirea incapacitatii general umane de a atinge cunoasterea. Cunostintelor enciclopedice, vazute mai cu seama ca manifestare orgolioasa a unei curiozitati excesive si vane, Petrarca le opune privirea intoarsa spre sinele uman. Umanismul sau este, astfel, un crestinism de certa inspiratie augustiniana, dublat de o entuziasta admiratie fata de Cicero.