Un debut exceptional, romanul Constelatia fenomenelor vitale (2014) semnat de tanarul scriitor american Anthony Marra este deja tradus in 15 tari. Castigator al John Leonard Prize, acordat de National Book Critics Circle, Anisfield-Wolf Book Award, Carla Furstenberg Cohen Fiction Award, Athens Prize for Literature, Indies Choice Award, Barnes & Noble Discover Great New Writers. Desemnat cea mai buna carte a anului 2014 de Kirkus Reviews si de Amazon.com; una dintre cele mai bune carti din 2014, potrivit New York Magazine, Washington Post, Chicago Tribune, Library Journal, Kansas City Star, GQ, Christian Science Monitor, San Francisco Chronicle, Cleveland Plain Dealer. Bestseller New York Times,Washington Post, NPR.

Constelatia fenomenelor vitale debuteaza intr-un sat acoperit de zapada unde Havaa, o fetita de opt ani, priveste din padure cum soldatii rusi, veniti in miez de noapte, ii rapesc tatal, acuzat de a fi complotat cu rebelii ceceni. Nu departe de ea, vecinul lor de o viata, Ahmed, e martor al scenei. In momentul in care soldatii dau foc casei, acesta se teme de ce e mai rau, dar cand o gaseste pe Havaa ascunsa in padure, alaturi de o ciudata valiza albastra, decide sa ii gaseasca adapost in singurul loc care ii trece prin minte: un spital abandonat unde - se spune - inca lucreaza o doctorita stralucita, dar cam dusa. Pentru Sonja, talentata si stapana pe sine, sosirea celor doi este o nedorita povara, pe langa lungul sir de refugiati si rebeli raniti pe care ii trateaza, in timp ce asteapta cu disperare intoarcerea surorii sale disparute. De-a lungul a cinci zile dramatice, viata ei se va schimba, o tapiserie de compasiune, tradare si iertare tesand laolalta trecutul acestor trei ciudati tovarasi de drum si pecetluindu-le soarta. O poveste despre puterea de a transcende a iubirii pe timp de razboi, Constelatia fenomenelor vitale este o opera literara de o infinita umanitate, compasiune profunda si o semnificatie mereu actuala.

Fragment din ebook:

"- Pentru ca la spital o sa fii mai in siguranta. Acolo merg oamenii cand au nevoie de ajutor. Si cunosc pe cineva acolo. O alta doctorita, spuse el, desi tot ce stia era numele femeii. O sa ne ajute.
- Cum?
- Am sa o intreb daca poti sta cu ea.
Ce tot indruga? Ca mai toate planurile sale, si acesta parea robust in mintea lui, dar se prabusea ca o pasare fara aripi cand ii dadea drumul in aer liber. Fata se incrunta.
- N-o sa se mai intoarca, nu-i asa? intreba ea.
Isi lasa privirea pe valiza de piele albastra care sedea in drum, intre ei. Cu opt luni in urma, tatal ei ii ceruse sa-si faca valiza si sa o lase in dulap, unde statuse pana noaptea trecuta, cand i-o azvarlise in brate si o impinsese pe usa din spate, pe cand federalii intrau pe cea din fata.
- Nu prea cred.
- Dar nu stii.
Nu era o acuzatie, dar el asa o lua. Sa fi fost oare un doctor atat de prost incat ea sa nu ii lase pe mana viata tatalui ei nici macar intr-o speculatie?
- Trebuie sa ne punem la adapost, spuse el. E mai sigur sa crezi ca nu se va intoarce niciodata.
- Dar daca se intoarce?
Dorul innodat intr-o intrebare atat de simpla era mai mult decat putea indura. Daca fata incepea sa planga? I se parea, deo data, o posibilitate infricosatoare. Cum ar fi putut s-o ostoiasca? Trebuia ca fata sa-si pastreze calmul, trebuia ca el sa-si pastreze calmul; panica, stia, se poate raspandi intre doi oameni mai iute ca orice virus. Isi facu o clipa de lucru cu naframa ei. Supravietuise, nu se stie cum, focului la fel de portocalie ca in ziua in care fusese vopsita.
- Ce zici de asta: daca vine inapoi, ii spun eu unde esti. Ti se pare o idee buna?
- Tata mi se pare o idee buna.
- Da, este, spuse Ahmed, usurat ca exista ceva asupra caruia pot fi de acord."