Il iubeam si il uram in acelasi timp. Vroiam sa-l vad suferind asa cum suferisem si eu. Vroiam sa-l doara sufletul, sa verse lacrimi dupa lacrimi, sa aiba, la fel ca mine, insomnii interminabile. Prostii!!! Il voiam in bratele mele. Tanjeam dupa saruturile lui, dupa mangaierile lui. Intr-o clipa, imaginea lui Zac se transforma dintr-un demon intr-un inger divin. Il iubeam. Dar il si uram. Atat de mult incat dacal-as fi avut in fata ochilor, l-as fi palmuit pana la epuizare. Apoi as fi fugit in bratele lui implorandu-l sa-mi spuna ce s-a intamplat cu noi; explicatli de care nu aveam neaparat nevoie, caci 'in starea mea de visare il voiam pe Zac cel iubitor, iar Zac cel cinic nu avea ce cauta.