Doua secole de mitologie nationala - editia a V-a.

Natiune, nationalism, stat national: cuvinte atat de des pronuntate si cu o puternica incarcatura simbolica si emotionala. Dar ce inseamna ele de fapt? Reflecta o realitate obiectiva, sau sunt mai curand expresia unei mitologii materializate? Definesc permanente, sau doar o faza istorica recenta pe cale de a se incheia? Lucian Boia isi propune sa raspunda la aceste intrebari in spiritul propriului sau sistem de interpretare: o istorie in care imaginarul conduce jocul. Prilej de meditatie asupra ultimelor doua secole, marcate de o adevarata religie a natiunii, dar si prilej de bilant, acum, la inceputul mileniului trei.
Fragment din cartea "Doua secole de mitologie nationala" de Lucian Boia:

"Istoria in sprijinul natiunii

Am detasat de ceilalti factori problema delicata a istoriei nationale. A trecutului comun, traditiilor impartasite, care constituie fundamentul oricarei natiuni. Un fapt este sigur: natiune fara istorie nationala nu poate sa existe. S-a petrecut insa o curioasa, desi explicabila, inversare de roluri: natiunea si-a elaborat istoria si aceasta istorie, o data elaborata, a fost infatisata ca fauritoare a natiunii. Se joaca aici, ca intotdeauna cand se invoca autoritatea istoriei, pe dublul sens al cuvantului, istoria insemnand in egala masura ceea ce s-a intamplat, si discursul, de fapt multitudinea de discursuri, despre ceea ce s-a intamplat. Orice discurs pretinde ca se identifica cu istoria reala, si cu atat mai mult discursul nationalist, data fiind ambitia lui de a defini valori mai presus de oricare altele.
Voi spune despre istorie ceea ce am spus si despre ceilalti factori: ea ajuta la zidirea natiunii in masura in care proiectul national intelege s-o utilizeze. In mod cert fragmentar si orientat: punand in relief elementele de unitate, estompandu-le sau chiar ignorandu-le pe celelalte. Am ca-dea in capcana istoriei nationale daca ne-am inchipui ca istoria cuprindea in germene, de la inceputurile sale, proiectul national. Din punctul de vedere al Frantei moderne, invocarea Galiei este fireasca. Dar, din perspectiva Galiei, nu exista nici o Franta! Nu se poate defini o tipologie, un raport de neclintit intre evolutia istorica a diverselor structuri teritoriale sau culturale, si configuratia actuala a natiunilor. Aproape intreaga istoriei a Cehiei s-a desfasurat in spatiul german; a existat o intrepatrundere a celor doua culturi. Dar solutia moderna avea sa fie alta, nicidecum o fuziune ceho-germana. Si Ungaria a fost o unitate istorica, dar nu a putut deveni o unitate nationala. In schimb romanii s-au unit, fara a fi fost vreodata uniti. Nu istoria comuna a facut Romania, ci o apropiere determinata de alti factori (lingvistic, cultural, geo-politic)."