Domnul Ibrahim si florile din Coran
Domnul Ibrahim si florile din Coran
Domnul Ibrahim si florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran in 2003, filmul avandu-i in distributie pe Omar Sharif si Isabelle Adjani. Nominalizata la Golden Globe, pelicula a fost distinsa cu Premiul Cesar si Premiul Publicului la Festivalul de film de la Venetia.
Parisul anilor '60. Cartierul evreiesc. Moise, un pusti singuratic, parasit de mama, locuieste cu un tata neurastenic si observa lumea cea mare si ciudata de la inaltimea celor unsprezece ani ai sai. Domnul Ibrahim, bacanul musulman care pare sa cunoasca secretul fericirii, sade de dimineata pana seara pe taburetul din pravalie si contempla aceeasi lume cu detasarea senectutii. Dar intr-o buna zi privirile celor doi se intalnesc si, din vorba in vorba, din poveste in poveste, Moise ajunge invatacelul bacanului arab care-i desluseste tainele iubirii de oameni. Dupa ce tatal baiatului dispare fara urma, batranul il adopta pe micul orfan si impreuna traverseaza Europa spre Cornul de Aur, taramul vegheat de legile sfinte ale Coranului. Calatoria spre lumea nebanuita si stranie din inima Orientului cu moschei si dervisi rotitori e o parabola a vietii si a mortii, care surprinde si indeamna la meditatie.
O poveste despre amaraciune, pierdere, moarte, iubire si toleranta in aceste vremuri nelinistite. O lectie de bunatate. O carte infinit de sensibila, frumoasa si consolatoare. - Lesen!
O viziune nobila si concilianta asupra umanitatii. - Le Point
Traducere din limba franceza de Simona Brinzaru.
O poveste despre amaraciune, pierdere, moarte, iubire si toleranta in aceste vremuri nelinistite. O lectie de bunatate. O carte infinit de sensibila, frumoasa si consolatoare. - Lesen!
O viziune nobila si concilianta asupra umanitatii. - Le Point
Traducere din limba franceza de Simona Brinzaru.
Fragment din cartea "Domnul Ibrahim si florile din Coran" de Eric-Emmanuel Schmitt:
"La liceu mi-am spus ca nu am nici o secunda de pierdut: trebuia sa ma, indragostesc. Nu prea aveam de ales, dat fiind ca liceul nu era mixt; toti erau indragostiti de Miriam, fata portarului, care in ciuda celor treisprezece ani ai sai a inteles foarte repede ca domnea peste trei sute de puberi lihniti. Am inceput fac curte ca inecatul.
Pac: zambet!
Trebuia sa-mi dovedesc mie insumi ca puteam fi iubit, trebuia sa o arat lumii intregi inainte sa nu se observe ca parintii mei, singurii obligati sa ma iubeasca, fugisera.
Ii povesteam domnului Ibrahim despre cucerirea lui Miriam. Ma asculta cu zambetul celui care stie cum o sa se termine toata povestea, dar ma prefaceam ca nu il vad.
- Si ce mai face tatal tau ? Nu il mai vad dimineata
- Are mult de lucru. Trebuie sa plece dimineata devreme la noua slujba
- A, da? Si nu este suparat ca citesti Coranul?
- Oricum citesc pe furis plus ca nici nu inteleg mare lucru.
- Cand vrei sa inveti ceva, nu citesti o carte. Vorbesti cu cineva. Eu nu cred in carti.
- Si totusi, domnu' Ibrahim, chiar tu mi-ai spus ca ceea stii este...
- Da, ca stiu ce-i scris in Coran... Momo, am chef sa vad marea. Ce-ai zice daca am merge in Normandia. Vii cu mine?
- Pe bune?
- Daca tatal tau o sa fie de acord, fireste.
- Va fi de acord.
- Esti sigur?
- Daca spun ca va fi de acord!
Cand am ajuns in holul Grand Hotel din Cabourg, nu am mai rezistat: am inceput sa plang. Am plans doua ore, trei ore, nu puteam sa ma linistesc. Domnul Ibrahim se uita la mine cum plangeam. Astepta cu rabdare sa spun ceva.
- E prea frumos aici, domnu' Ibrahim, e mult prea frumos. Nu este de nasul meu. Nu merit asa ceva, am rostit in cele din urma."
- Cand vrei sa inveti ceva, nu citesti o carte. Vorbesti cu cineva. Eu nu cred in carti.
- Si totusi, domnu' Ibrahim, chiar tu mi-ai spus ca ceea stii este...
- Da, ca stiu ce-i scris in Coran... Momo, am chef sa vad marea. Ce-ai zice daca am merge in Normandia. Vii cu mine?
- Pe bune?
- Daca tatal tau o sa fie de acord, fireste.
- Va fi de acord.
- Esti sigur?
- Daca spun ca va fi de acord!
Cand am ajuns in holul Grand Hotel din Cabourg, nu am mai rezistat: am inceput sa plang. Am plans doua ore, trei ore, nu puteam sa ma linistesc. Domnul Ibrahim se uita la mine cum plangeam. Astepta cu rabdare sa spun ceva.
- E prea frumos aici, domnu' Ibrahim, e mult prea frumos. Nu este de nasul meu. Nu merit asa ceva, am rostit in cele din urma."
25.00Lei
25.00Lei
Primești 25 puncte
In stoc
Estimare livrare joi, 27 noiembrie - luni, 1 decembrie
Descrierea produsului
Domnul Ibrahim si florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran in 2003, filmul avandu-i in distributie pe Omar Sharif si Isabelle Adjani. Nominalizata la Golden Globe, pelicula a fost distinsa cu Premiul Cesar si Premiul Publicului la Festivalul de film de la Venetia.
Parisul anilor '60. Cartierul evreiesc. Moise, un pusti singuratic, parasit de mama, locuieste cu un tata neurastenic si observa lumea cea mare si ciudata de la inaltimea celor unsprezece ani ai sai. Domnul Ibrahim, bacanul musulman care pare sa cunoasca secretul fericirii, sade de dimineata pana seara pe taburetul din pravalie si contempla aceeasi lume cu detasarea senectutii. Dar intr-o buna zi privirile celor doi se intalnesc si, din vorba in vorba, din poveste in poveste, Moise ajunge invatacelul bacanului arab care-i desluseste tainele iubirii de oameni. Dupa ce tatal baiatului dispare fara urma, batranul il adopta pe micul orfan si impreuna traverseaza Europa spre Cornul de Aur, taramul vegheat de legile sfinte ale Coranului. Calatoria spre lumea nebanuita si stranie din inima Orientului cu moschei si dervisi rotitori e o parabola a vietii si a mortii, care surprinde si indeamna la meditatie.
O poveste despre amaraciune, pierdere, moarte, iubire si toleranta in aceste vremuri nelinistite. O lectie de bunatate. O carte infinit de sensibila, frumoasa si consolatoare. - Lesen!
O viziune nobila si concilianta asupra umanitatii. - Le Point
Traducere din limba franceza de Simona Brinzaru.
O poveste despre amaraciune, pierdere, moarte, iubire si toleranta in aceste vremuri nelinistite. O lectie de bunatate. O carte infinit de sensibila, frumoasa si consolatoare. - Lesen!
O viziune nobila si concilianta asupra umanitatii. - Le Point
Traducere din limba franceza de Simona Brinzaru.
Fragment din cartea "Domnul Ibrahim si florile din Coran" de Eric-Emmanuel Schmitt:
"La liceu mi-am spus ca nu am nici o secunda de pierdut: trebuia sa ma, indragostesc. Nu prea aveam de ales, dat fiind ca liceul nu era mixt; toti erau indragostiti de Miriam, fata portarului, care in ciuda celor treisprezece ani ai sai a inteles foarte repede ca domnea peste trei sute de puberi lihniti. Am inceput fac curte ca inecatul.
Pac: zambet!
Trebuia sa-mi dovedesc mie insumi ca puteam fi iubit, trebuia sa o arat lumii intregi inainte sa nu se observe ca parintii mei, singurii obligati sa ma iubeasca, fugisera.
Ii povesteam domnului Ibrahim despre cucerirea lui Miriam. Ma asculta cu zambetul celui care stie cum o sa se termine toata povestea, dar ma prefaceam ca nu il vad.
- Si ce mai face tatal tau ? Nu il mai vad dimineata
- Are mult de lucru. Trebuie sa plece dimineata devreme la noua slujba
- A, da? Si nu este suparat ca citesti Coranul?
- Oricum citesc pe furis plus ca nici nu inteleg mare lucru.
- Cand vrei sa inveti ceva, nu citesti o carte. Vorbesti cu cineva. Eu nu cred in carti.
- Si totusi, domnu' Ibrahim, chiar tu mi-ai spus ca ceea stii este...
- Da, ca stiu ce-i scris in Coran... Momo, am chef sa vad marea. Ce-ai zice daca am merge in Normandia. Vii cu mine?
- Pe bune?
- Daca tatal tau o sa fie de acord, fireste.
- Va fi de acord.
- Esti sigur?
- Daca spun ca va fi de acord!
Cand am ajuns in holul Grand Hotel din Cabourg, nu am mai rezistat: am inceput sa plang. Am plans doua ore, trei ore, nu puteam sa ma linistesc. Domnul Ibrahim se uita la mine cum plangeam. Astepta cu rabdare sa spun ceva.
- E prea frumos aici, domnu' Ibrahim, e mult prea frumos. Nu este de nasul meu. Nu merit asa ceva, am rostit in cele din urma."
- Cand vrei sa inveti ceva, nu citesti o carte. Vorbesti cu cineva. Eu nu cred in carti.
- Si totusi, domnu' Ibrahim, chiar tu mi-ai spus ca ceea stii este...
- Da, ca stiu ce-i scris in Coran... Momo, am chef sa vad marea. Ce-ai zice daca am merge in Normandia. Vii cu mine?
- Pe bune?
- Daca tatal tau o sa fie de acord, fireste.
- Va fi de acord.
- Esti sigur?
- Daca spun ca va fi de acord!
Cand am ajuns in holul Grand Hotel din Cabourg, nu am mai rezistat: am inceput sa plang. Am plans doua ore, trei ore, nu puteam sa ma linistesc. Domnul Ibrahim se uita la mine cum plangeam. Astepta cu rabdare sa spun ceva.
- E prea frumos aici, domnu' Ibrahim, e mult prea frumos. Nu este de nasul meu. Nu merit asa ceva, am rostit in cele din urma."
Detaliile produsului
