„P. Bourdieu ne spune ca acest lucru se intampla pentru ca structurile de dominatie sunt produsul unui travaliu neincetat (deci istoric) de reproducere la care contribuie diversi agenti: barbatii  (prin violenta fizica si violenta simbolica), femeile, victime inconstiente ale propriului lor habitus, si institutii precum familia, biserica, scoala sau statul. Demonstratia incepe printr-un ocol amplu in traditia kabila pe care autorul a studiat-o cu ocazia primelor sale cercetari etnologice in Algeria. Aceasta cultura mediteraneana ii serveste de minune drept matrice pentru a intelege cum o diviziune arbitrara intre sexe poate deveni o constructie sociala naturalizata.” - Sciences humaines

     „Succes editorial imediat contestat si criticat, aceasta lucrare vrea sa demonstreze ca distinctia barbat/femeie este nu atat un fapt biologic, cat o constructie sociala, femeile insesi contribuind, inconstient-corporal-postural, la dominatia exercitata de barbati, pe care o vor fi interiorizat nici mai mult, nici mai putin decat adoptand tocmai categoriile de gandire ale celor care le domina. Dominatia decurge din dominatie, esentiala fiind tocmai reproducerea Aceluiasi: tautologie?” - Bogdan Ghiu

    „Contributia majora a lui Bourdieu la gender studies consta nu atat in intrebarile la care raspunde, cat mai degraba in intrebarile pe care ne indeamna sa ni le punem.” - Contemporary Sociology

 

    „Violenta simbolica

 

    Dominatia masculina gaseste, astfel, intrunite toate conditiile necesare unei depline exercitari. Intaietatea universal recunoscuta barbatilor se afirma in obiectivitatea structurilor sociale si a activitatilor productive si reproductive, intemeiate pe o diviziune sexuala a muncii de productie si de reproducere biologica si sociala care-i ofera barbatului locul cel mai bun, ca si in schemele imanente tuturor habitusurilor: modelate de conditii asemanatoare, deci obiectiv acordate, acestea functioneaza ca matrice ale perceptiilor, modurilor de gandire si actiunilor tuturor membrilor societatii, transcendentaluri istorice care, fiind universal impartasite, se impun fiecarui agent ca transcendente. Drept urmare, reprezentarea 

androcentrica a reproducerii biologice si a reproducerii sociale se vede investita cu obiectivitatea unui simt comun, inteles ca un consens practic, doxic, cu privire la sensul practicilor. Si femeile insele aplica intregii realitati, dar mai cu seama relatiilor de putere in care se afla prinse, scheme de gandire care sunt produsul incorporarii acestor relatii de putere, si care se exprima prin opozitiile de baza ale ordinii simbolice. Ceea ce inseamna ca actele lor de cunoastere sunt, prin chiar acest fapt, niste acte de recunoastere practica, de adeziune doxica, credinta care nu are nevoie sa fie gandita si afirmata ca atare, si care „creeaza", intr-o oarecare masura, violenta simbolica pe care ele o indura.”