In toamna anului 1944, un grup de prizonieri de la Auschwitz-Birkenau, ajutati de cateva detinute din lagarul femeilor, planuiesc sa arunce in aer crematoriile si camerele de gazare - consemn pentru inceputul unei revolte avand ca scop eliberarea lagarului. Aproape doua sute cincizeci de prizonieri sunt ucisi in timpul luptelor, iar alti doua sute vor fi impuscati dupa infrangerea revoltei. Pornind de la fapte reale si o ampla documentare, James D. Shipman reuseste sa redea cu instrumentele fictiunii acest episod extraordinar din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. 

Octombrie 1944. In incaperile sumbre ale crematoriului Auschwitz-Birkenau, prizonierul Jakub Bak munceste incercand sa nu fie luat la ochi de paznicii SS. Asemenea celorlalti prizonieri din Sonderkommando, Jakub a primit una dintre cele mai cumplite munci din lagar: verificarea si sortarea hainelor celor ucisi si mutarea trupurilor din camera de gazare in crematoriu. In acest iad, Jakub se agata de promisiunea pe care i-a facut-o tatalui sau - ca va supravitui indiferent de cost - si de putinele clipe alaturi de Anna, o prizoniera cu care se casatoreste pe ascuns. Initial, revolta pregatita de cei din Sonderkommando ii pare lui Jakub drumul sigur spre moarte, insa curand isi va da seama ca este singura incercare de supravietuire fizica si mentala in fata celei mai atroce intrupari a raului. Povestea de iubire dintre Jakub si Anna, curajul amandurora si umanitatea lor nestirbita sunt formele acestei supravietuiri, care demonstreaza ca viata poate fi biruitoare chiar si atunci cand totul pare a fi pierdut.

Povestea revoltei de la Auschwitz-Birkenau din 1944 intr-un roman autentic, captivant si de neratat. - Historical Novels Review

Povestea prizonierilor din Sonderkommando reprezinta neindoielnic unul dintre cele mai negre episoade ale lagarului de la Auschwitz. Faptul ca si-au riscat viata ca sa stranga dovezi ale crimelor, astfel incat noile generatii sa stie ce s-a intamplat dincolo de sarma ghimpata a camerelor de gazare si a crematoriilor, e o dovada a clarviziunii lor, a bunei intelegeri a situatiei in care se aflau si a curajului lor fara limite. - Piotr M.A. Cywinski, Director al Memorialului si Muzeului Auschwitz-Birkenau, Discurs cu ocazia comemorarii a saptezeci de ani de la revolta

Traducere din limba engleza de Emilia Ivancu.
 

"Octombrie 1944
Auschwitz

Tipete. Lui Jakub ii fugea mintea in toate directiile. Se aflau in camera mortii si usa era inchisa. Prietenii se tineau unii de altii. Derulase in minte de atatea ori acest moment. Intotdeauna se gandise ca asa isi va gasi sfarsitul. Stia ca moartea va fi o agonie, douazeci de minute in care va incerca disperat sa respire, in care va lupta cu gazul pe baza de cianura care ii va umple plamanii. Privi rapid spre stalpii patrati inconjurati de sarma, asteptand ca nazistii de deasupra sa elibereze peste ei cilindrii de acid cianhidric. Inchise ochii, rugandu-se, gandindu-se la parintii lui, la fratii lui, la iubita lui, Anna.
Momentul acela insa nu venea, cel putin nu inca. Auzi tipete si batai in usa. Ceva ii oprise pe nemti sa isi continue planul. Deschise ochii, privind in jur.
Apoi vazu. De aceea Roch asteptase. In marea de prizonieri in haine vargate, vazu ceva verde. Unul dintre soldatii SS era inauntru cu ei. Isi pierduse sapca, dar Jakub ii recunoscu ochelarii si trasaturile de baietandru. Era Dieter.
- Luati-l de langa usa! striga Roch! Nu ne vor ucide atata timp cat el este inauntru cu noi!
Jakub se intreba daca viseaza. Ce mai insemna un alt om ucis pentru nemti? Le-ar pasa oare daca l-ar pierde pe unul de-al lor?

Dar Roch avusese dreptate. Uşa se deschise şi apăru Schmidt. Invârti mitraliera şi urlă la ei să il elibereze pe Dieter. Dar tânărul gardian era la zece metri distanţă sau mai mult faţă de uşă şi era împresurat de un grup de prizonieri care strigau la Schmidt, cu mâinile în aer, blocându-i accesul.
Schmidt trase în mulţime. Rafala impuşcăturii se auzi asurzitoare în spaţiul închis, iar câţiva bărbaţi căzură. Urmară ţipete şi fumul îi întuneca privirea lui Jakub.
- Acum! strigă Roch.
El, Jakub şi Pawel se împinseră înainte, dându-i pe ceilalţi la o parte şi încercând să ajungă în faţa încăperii.
Urmă o încăierare. Unii prizonieri se aruncară asupra lui Schmidt şi se băteau cu el. Mitraliera rasună din nou, trăgând de data aceasta spre tavan. Un prizonier îi smulse arma lui Schmidt. Sergentul se eliberă şi fugi afară. Prizonierul se repezi spre prag, punându-şi piciorul în dreptul uşii, împiedicându-i pe nemţi s-o închidă. Ridică mitraliera cu stângăcie şi trase câteva rafale."