O Arca de salvare a civilizatiei, ale carei treceri magice te poarta intre doua linii de timp: cel real si fictiunea alternativa. Capitolul in care ti se face parul maciuca gandindu-te ca ... daca ti se intampla? O oglinda prin care treci intr-un tunel cuantic, a carui tesatura este pazita de Nevazuti, atacata de maleficii Intunecati, condusa de Tocilari si intretinuta de Banali, prin care te poti plimba nestingherit in trecut si in viitor. Cartea Universului. Oriunde privesti, privesti deja trecutul, caci clipa trece. Il poti inregistra, insa? Se pare ca Daniela Rainov a reusit, punandu-ne in fata telescopul magic prin care putem urmari intreaga calatorie. Ne ofera si un ghid pe masura - atat de umanul Luc si alter ego-urile sale Nevazute: Francis, Moai, Malo ...
 

Dincolo de Intuneric face parte din categoria pietrelor pretioase bine ascunse ale literaturii de gen, destul de rara, si anume fictiunea istorica alternativa, AH cum i se mai spune. E un roller coaster plin de culoare, care la suprafata poate parea sci-fi, insa sub el sta multa documentare istorica despre fapte reale. Spre deosebire de scriitorii sci-fi, Daniela Rainov nu se multumeste doar sa creeze o lume noua, ci ne invita sa ne imaginam plamadirea propriei noastre lumi in circumstante diferite.

Dincolo de intuneric este un dans subtil, o conceptualizare filosofica a diferentelor dintre lumea reala si cea construita de autoare, care merita a fi citita si recitita, fiindca de fiecare data vom descoperi alte intelesuri si ne vom redescoperii pe noi insine. - Alexa Ionescu

 

Consiliul Planetar a luat in discutie un raport urgent-exceptional al celor din Uruk, care zacea de doua zecimi de ciclu in cutiile lor de corespondenta, necitit, dupa cum aratau jurnalele electronice tinute minutios de Tocilari. 

Si ar fi fost ignorat - ca de obicei pana la Teleconferinta Ciclica de Alocare a Resurselor, dar Tocilarii au intrat in greva. Au amutit satelitii si au taiat curentul tuturor serverelor planetei. De mai bine de o mie de cicli nu se mai folosisera liniile terestre de comunicatii. Instalatiile zaceau ingropate in pamant, dar nimeni nu stia daca mai functionau sau nu. 

Cu chiu si vai, membrii Consiliului au reusit sa ia legatura intre ei si au decis un eveniment fara precedent in ultimele doua mii de cicli: sa se intalneasca in persona in Capitala. 

Bombanind, si-au abandonat comodele comunitati artistice si au pornit la drum spre Capitala. Marea Intalnire a inceput cu scantei, Consilierii au vociferat pe toate tonurile. Tocilarii au raspuns si ei rastit. Au tipat unii la altii pana ce au ragusit, dupa care s-a facut liniste. Atat de liniste ca se auzea muzica de fundal de pe coridor. Sa notam ca Intanirea s-a tinut intr-o anexa a Arhivelor Planetare, o sala de divertisment a functionarilor. Aula Parlamentului este in ruine de mai multe sute de cicli, dar nimeni din Consiliu nu ar vota vreodata resurse pentru intretinerea ei. A fost condamnata, ca si Vechea Oranduire, dupa istoricul discurs al lui Don. Consilierul din Uruk, liderul Tocilarilor, isi drese glasul si rosti timid ca are doua vesti importante, care nu mai sufera amanare. "