Romanul de fata se situeaza in continuarea celui precedent, Vacantele iubirii. Cititorii vor observa cu usurinta relatia de continuitate dintre cele doua creatii prin personaje si maniera epica abordata, dar vor fi surprinsi de perspectiva inedita asupra temei. Mesajul artistic se amplifica si se generalizeaza in acelasi timp, cartea adresandu-se cititorilor de toate varstele, reusind sa impuna ideea ca permamenta sentimentului de dragoste este conditie a nobletei sufletesti si sansa a fericirii. Fara trairea fiorului produs de acest sentiment nu poate exista nicio etapa a devenirii umane, iar fiinta se atrofiaza si-si limiteaza existenta.