Ce putem sa facem in anul care vine pentru ca Imparatia aceasta sa straluceasca in inimile noastre, sa se arate in viata noastra, sa se reverse in viata celorlalti, sa cuprinda tot mai mult si mai mult lumea care ne inconjoara, ca un incendiu, ca o aurora? Sa intram in duhul Imparatiei, sa reevaluam valorile prin care traim impreuna cu lumea, care nu traieste Imparatia aceasta! Cata vreme mai suntem impreuna cu lumea, vom trai cu frica, cu zgarcenie, cu ura; pana cand vom cauta ceea ce ne daruieste bucurie egoista, nu ceea ce le da altora viata – pana in clipa aceea vom fi neputinciosi sa propovaduim prin faptele noastre Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca aceasta reprezinta Imparatia Iubirii.

Cat de putina iubire exista in noi... De aici intelegem de ce avem nevoie stringenta de calitatile atat de pronuntate pe care le regasim in crestinismul primar. Ele ne releva profetic ultimele vremuri, cand vom astepta moartea cu iubire, cu bucurie si cu nadejde. Dupa cum invata si Apostolul Pavel: Pentru mine, viata este Hristos, si moartea un castig (Filipeni 1, 21). Cata vreme nu suntem in stare sa spunem aceasta si noi, putem sa recunoastem cu lacrimi ca ducem un mod de viata lipsit de Dumnezeu, ca traim pe un pamant lipsit de Dumnezeu si ca inima noastra nu se afla acolo unde este viitorul nostru, ci in directia unde vor zace osemintele noastre si unde va ramane numai trecutul.