Acum trebuia sa se pregateasca pentru maine ca sa ia puterea demonului. Pentru asta trebuia sa il duca in fata Celui de Sus invins, legat. Asta nu era o problema, o mai facuse.Bolnavii se duceau la Liturghie si in timpul slujbei se vindecau.

 

Nu stiau ca cel care le lua chinul pacatelor era el, intrau pe usa bolnavi si, minune, ieseau sanatosi. Din cand in cand cate un copil vindecat povestea cum iesise din el cate un duh necurat si cum venise un inger imbracat in haine albe si ii taia capul. Nu stiau insa ce statea in spatele acestor lucruri si acum trebuia sa ia puterea demonului in el si sa aibe puterea sa-l invinga din interior.

 

O mai simtise, puterea lui, ura, mania, disperarea si apoi frica, plansetul si durerea lor cand pierdeau un suflet, teroarea ca aveau sa ajunga la randul lor in iad unde nici chiar lor nu le placea. Acum? Daca te invinge? Pune stapanire pe tine si esti capabil sa faci tot raul din lume. Poti ajunge sa faci orice: sa ucizi, sa te sinucizi, sa violezi si sa pangaresti pana si copii. Vazuse prea multe in viata lui ca sa nu stie ca nu te poti juca cu raul. Calugari socotiti puternici cazusera, maicute, preoti. Pentru ei, care isi aleg baricada, ispita este mult mai mare decat a mirenilor simpli.

 

Cazurile disperate de prin manastiri erau aduse tot la el, asa ca nu era nimic nou sub soare. Tentatiile la care te supune atunci demonul sunt foarte puternice, dar nu de ele ii era frica, le stia de prea mult timp, trecuse prin toate, il preocupa mai mult posibilitatea ca sa ii puna stapanire pe trup fara voia lui. Asta ar fi insemnat ca ii intra in inima creierului si de acolo se putea folosi de el oricum.