Venit din plaiuri primitive, din sub-lumea Valahiei, cu pesimismul tineretii intr-o civilizatie rascoapta, ce izvor de fioruri in atat contrast! Fara nici un trecut intr-un trecut imens; cu spaima originara in oboseala finala; cu tumult si dor vag intr-o tara scarbita de suflet. De la stana la salon, din cioban spre Alcibiade! Ce salt peste istorie si ce mandrie primejdioasa! Stramosii tai se taraiau in cazne, si tie pana si dispretul iti pare actiune, iar ironia, fara parfumul unei tristeti abstracte, o intreprindere vulgara. - E.M. Cioran
 

Stabilirea textului, prefata si note de Constantin Zaharia