Filosofia are fara indoiala o istorie, cu momente indiscutabile. Daca am face abstractie de Platon, Aristotel, Descartes sau Kant, am decapita filosofia cu totul. Putem spune acelasi lucru despre Friedrich Hegel? Multi au accentuat dificultatea anumitor teze ale dialecticii lui Hegel, precum critica pe care o aduce asa-numitei "delicateti fata de lucruri", care consta in faptul de a crede ca putem admite diferenta fara opozitie in raport cu ceea ce este diferit, ca egalitatea intre lucruri diferite poate fi un punct de plecare si nu o cucerire, si ca, in definitiv, pretul contradictiei poate fi evitat. Fara indoiala, ganditori de prim rang au afirmat ca hegelianismul este doar o paranteza arbitrara si obscura in istoria reflectiei filosofice. In orice caz, pana si cei mai inversunati detractori vad cel putin o utilitate profilactica in lectura lui Hegel: pentru ei, hegelianismul ar fi un fel de rujeola de care trebuie sa ne imbolnavim la un moment dat. Astfel, dupa critica acerba a lui Bertrand Russell sau Michel Foucault, isi face probabil loc si convingerea ca tocmai miscarea filosofiei duce la aceasta veriga numita Hegel, iar o reglare de conturi cu acesta nu ar fi decat o reglare de conturi cu filosofia. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie