Un text se defineste prin dispozitia pe care ai avut‑o scriindu‑l, adica prin emotia initiala care te‑a impins sa‑l pui pe hartie. Hotaratoare nu e tehnica scrisului, acea indemanare lexicala gratie careia poti aseza cuvintele dupa reguli prozodice, ci emotia de la inceput. Daca ea se stinge, textul se usuca si moare. Eseurile de aici au sens numai in masura in care emotia din care s‑au nascut persista in ele. Tristetea filosofilor este ca, preocupati cum sunt de sensuri logice, sunt incapabili sa emane fluizi emotivi.

Rezultatul e scrisul la rece: te asezi la masa si scrii, indiferent ca ai sau nu pofta. Scrisul devine astfel o rutina inepta. Si chiar daca se intimpla sa dai peste o expresie fericita, nu vei putea transmite nimic subliminal, niciun gust si nicio tresa­rire, nicio sugestie si nicio insinuare. Iar scrisul care nu provoaca ecouri recurente in mintea cititorului e inutil. Am ales in acest volum acele eseuri pe care le‑am resim­tit ca fiind purtatoare de conditie afectiva. - Sorin Lavric