Trebuie sa credem ca, asa cum piatra de la mormant a fost data la o parte, la fel va fi indepartat orice obstacol din calea comuniunii depline. Va fi un har al invierii, pe care il putem pregusta chiar astazi. Ori de cate ori cerem iertare unul altuia pentru pacatele savarsite impotriva altor crestini si de cate ori gasim curajul de a ierta si de a primi iertarea, noi experimentam Invierea! De cate ori depasim vechi prejudecati si gasim curajul de a construi noi relatii fraterne, noi marturisim ca Isus Cristos a inviat cu adevarat! De cate ori reflectam la viitorul Bisericii in lumina vocatiei sale pentru unitate, straluceste aurora Pastilor! Reafirm aici speranta, exprimata deja de predecesorii mei, pentru continuarea dialogului cu toti fratii nostri in Cristos pentru a gasi o modalitate de exercitare a slujirii Episcopului Romei, care, in fidelitate fata de misiunea sa, sa fie deschisa fata de circumstante noi si, in contextul actual, sa fie o slujire a iubirii si a comuniunii, recunoscuta de toti. (cf. Ioan Paul al II-lea, Et Unum Sint, 95-96).