Curcubeul apare si dispare
"„NU CRESTI CU NOSTALGIA LUCRURILOR PE CARE NU LE-AI AVUT NICIODATA, CI CU UN DOR NEBUN DE ELE, CARE TE CHINUIE SI CARE PLANEAZA DEASUPRA TA DE-A LUNGUL VIETII.”- Susan Sontag
Cand esti copil, in general nu-ti dai seama ca provii dintr-o familie diferita de celelalte. Nu ai termen de comparatie. Abia mai tarziu iti dai seama ca educatia ta a fost altfel decat a celorlalti.
L-am pierdut pe tata dupa ce am implinit l5 luni. Pentru ca nu aveam nicio amintire cu el, nu i-am simtit niciodata lipsa, dar cand am ajuns sa inteleg ca era neobisnuit ca un copil sa nu aiba tata, lucrurile s-au schimbat. Pentru mine, tata ramane ceea ce a fost intotdeauna - o poza dintr-o rama. Dupa ce am mai crescut, am inceput sa fiu foarte curioasa sa aflu detalii despre el, dar nimeni in afara de Dodo nu a pomenit vreodata numele lui.
Dodo mi-a spus ca era „un scump" si ca ii placusera caii. Si atat. M-a iubit? Iata o intrebare pe care eu n-am indraznit sa i-o adresez si la care ea nu mi-a raspuns niciodata.
Mai tarziu, cand am implinit 20 de ani, mi-a dat un inel cu safir si mi-a spus ca il primise de la tata cand eram doar un bebelus, cu urmatoarea rugaminte: ,Pastreaza-l si da-i-l Gloriei cand va fi mare, pentru ca ii vor placea bijuteriile".
Mare dreptate a avut.
Am fost incantata de inel. Il consideram un mesaj de la tata. Un semn ca ma iubise cu adevarat, un semn dupa care tanjisem ani de-a randul. Cu toate acestea, povestea parea ciudata, neplauzibila. Si intr-adevar, cand m-am dus sa asigur inelul, mi s-a spus ca piatra nu era, de fapt, safir.
Tata era alcoolic. Probabil ca, intr-un moment de euforie, manat de impulsul sentimental al unui joc confuz al inchipuirii, s-a dus la Dodo si i-a dat inelul. Si, daca a fost asa, de unde provenea bijuteria?
Nu i-am spus nimic lui Dodo. M-am gandit ca inelul putea fi un cadou de la tata, dar la fel de bine putea fi si un gest de amabilitate din partea ei, un mod de a-mi demonstra ca avusesem odata un parinte care tinuse la mine.
Cand ai venit tu pe lume, eu si tatal tau locuiam in casa de pe Sixty-Sixth Street. Acolo am fost jefuiti si, odata cu restul bijuteriilor, mi-a fost furat si inelul de la tata. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci."
PRP: 39.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
37.05Lei
37.05Lei
39.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
"„NU CRESTI CU NOSTALGIA LUCRURILOR PE CARE NU LE-AI AVUT NICIODATA, CI CU UN DOR NEBUN DE ELE, CARE TE CHINUIE SI CARE PLANEAZA DEASUPRA TA DE-A LUNGUL VIETII.”- Susan Sontag
Cand esti copil, in general nu-ti dai seama ca provii dintr-o familie diferita de celelalte. Nu ai termen de comparatie. Abia mai tarziu iti dai seama ca educatia ta a fost altfel decat a celorlalti.
L-am pierdut pe tata dupa ce am implinit l5 luni. Pentru ca nu aveam nicio amintire cu el, nu i-am simtit niciodata lipsa, dar cand am ajuns sa inteleg ca era neobisnuit ca un copil sa nu aiba tata, lucrurile s-au schimbat. Pentru mine, tata ramane ceea ce a fost intotdeauna - o poza dintr-o rama. Dupa ce am mai crescut, am inceput sa fiu foarte curioasa sa aflu detalii despre el, dar nimeni in afara de Dodo nu a pomenit vreodata numele lui.
Dodo mi-a spus ca era „un scump" si ca ii placusera caii. Si atat. M-a iubit? Iata o intrebare pe care eu n-am indraznit sa i-o adresez si la care ea nu mi-a raspuns niciodata.
Mai tarziu, cand am implinit 20 de ani, mi-a dat un inel cu safir si mi-a spus ca il primise de la tata cand eram doar un bebelus, cu urmatoarea rugaminte: ,Pastreaza-l si da-i-l Gloriei cand va fi mare, pentru ca ii vor placea bijuteriile".
Mare dreptate a avut.
Am fost incantata de inel. Il consideram un mesaj de la tata. Un semn ca ma iubise cu adevarat, un semn dupa care tanjisem ani de-a randul. Cu toate acestea, povestea parea ciudata, neplauzibila. Si intr-adevar, cand m-am dus sa asigur inelul, mi s-a spus ca piatra nu era, de fapt, safir.
Tata era alcoolic. Probabil ca, intr-un moment de euforie, manat de impulsul sentimental al unui joc confuz al inchipuirii, s-a dus la Dodo si i-a dat inelul. Si, daca a fost asa, de unde provenea bijuteria?
Nu i-am spus nimic lui Dodo. M-am gandit ca inelul putea fi un cadou de la tata, dar la fel de bine putea fi si un gest de amabilitate din partea ei, un mod de a-mi demonstra ca avusesem odata un parinte care tinuse la mine.
Cand ai venit tu pe lume, eu si tatal tau locuiam in casa de pe Sixty-Sixth Street. Acolo am fost jefuiti si, odata cu restul bijuteriilor, mi-a fost furat si inelul de la tata. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci."
Detaliile produsului
- Categoria: Memorii Jurnal
- Autor: Anderson Cooper, Gloria Vanderbilt
- Editura: PUBLICA
- An aparitie: 2016 Afiseaza mai mult