Jacques Salome (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor si poet. Si-a obtinut licenta in psihiatrie sociala la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare in relatii interumane "Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence si a predat vreme de cincisprezece ani la Universite de Lille III. Filiatia sa teoretica se revendica din curentul psihologiei umaniste, initiat de Carl Rogers. La inceputul carierei in relatiile interumane s-a folosit de psihanaliza, mergand in directia propusa de Milton Erickson, pentru care subconstientul este un rezervor de resurse, nu o componenta intunecata a psihicului. In primele sale cursuri de formare, Jacques Salome a folosit tehnici corporale ca Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenica precum psihodrama. Aceste numeroase experiente l-au condus in timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifica Pentru o Ecologie Relationala Esentiala), un sistem teoretic si practic, constand in concepte si instrumente proprii. A format pana in prezent peste 60 000 de asistenti sociali, medici, psihologi si consultanti. A tinut conferinte, cursuri de formare si are discipoli (moderatori in metoda ESPERE si formatori de moderatori) in Franta, Belgia, Canada, Elvetia, Insula Reunion. A semnat de-a lungul timpului cronici permanente in reviste de referinta din presa franceza si canadiana.

 

A scris 70 de carti si este coautor al unor lucrari de referinta despre comunicare si cuplu, teoretician in cadrul Asociatiei pentru Comunicare Relationala prin Ascultare Activa. Cartile sale au fost traduse in peste 27 de limbi. In februarie 2014 a suferit un sever accident vascular cerebral, care i-a afectat centrul vorbirii. In prezent, la varsta de 85 de ani, se reface si intampina cu deschidere aceasta noua provocare din viata sa cu ajutorul sotiei lui, Valeria, incredintat de faptul ca bolile sunt limbaje simbolice care ne ajuta sa strigam si sa tainuim deopotriva insuportabilul din noi si ca suferinta scoate la lumina posibilitatile nebanuite ale fiintei.

 

Sylvie Galland este psihoterapeuta si a fost directoarea Centrului de Psihoterapie pentru Copii al spitalului din Lausanne.

 

Dorinta in dragoste este minunata, fabuloasa, dinamica, atunci cand se inscrie intr-un ciclu de reciprocitate. - Jacques Salome

 

Femininul vrea mai intai sa fie apreciat printr-o recunoastere si o consideratie care ar veni din exterior, de la Celalalt. Acestea sunt mai importante decat satisfactia fizica; ele trec cu mult inaintea placerii. Femininul are un vis absolut, de eternitate, de plenitudine; idealizeaza dragostea in aspectele sale cele mai putin sexuale; se teme de carnalul prea limitat. Masculinului ii place sa vada, el se bucura de frumusetea imediata. Cuvintele nu-i sunt necesare pentru a-si exprima emotiile. El se lasa foarte putin dus pe aripile fantasmelor, este constient si de indoielile sale, si de efemeritatea lucrurilor. Masculinul a interiorizat caderea, pierderea iremediabila a paradisului; stie care sunt tradarile posibile.

 

In aceasta carte, Jacques Salome si Sylvie Galland dezleaga enigmele femininului si masculinului, dezvaluind secretele unei relatii de durata. Jacques Salome ne intreaba daca drumul nostru are o inima. Al lui are una, si tocmai de aceea ne vorbeste.