(Ed. a II-a)

In momentul in care apare un copil in viata noasta, nu ne dorim decat sa fie sanatos,fericit sa nu intampine, pe cat posibil, niciun obstacol. Problemele ne iau insa pe nepregatite, ne simtim confuzi si neputinciosi. Ce ar fi trebuit sa stim, insa nicio carte nu ne-a facut cunoscut, este impactul pe care existenta noastra inainte de concepere si cea din timpul sarcinii il au asupra sanatatii copilului. Este vorba nu despre alimentatie, ci despre tot ce compune existenta viitorilor parinti: fizic, psihologic, relatiile cu ceilalti, deciziile luate in cadrul cuplului, neintelegeri de familie nerezolvate, conflicte latente.

Pornind de la o afirmatie a lui Francoise Dolto, unul dintre mentorii sai, privind influenta istoriei parintllor asupra corpului copilului, Willy Barral construieste in aceasta carte un adevarat sistem explicativ al cauzelor nevazute si neimaginate care se afla la baza tulburarilor psihosomatice ale celor mici, inca din perioada prunciei. Barral recurge la experienta sa alaturi de copii autisti, si la cea ulterioara, de psihanalist, transpunand informatia intr-o lectura extrem de placuta. Cartea confine o succesiune de dialoguri intre psihanalist si pacient, din care se deduc limpede concluziile autorului, cititorul avand ocazia de a face singur aceleasi constatari.

Traducere din limba franceza de Cristina Vasilescu.
Fragment:

"—Tatal viseaza la copilul pe care i-ar placea sa il conceapa,
Mama viseaza la copilul pe care it poarta in pantece. „Un singur suflet guverneaza si mama si copilul", cum scria Leonardo da Vinci.
 — Copilul viseaza la ziua in care va vedea lumina.
Si daca nu viseaza toti trei impreuna viata nu isi va face aparitia pe lume.
Nina Canault, in lucrarea absolut remarcabila pe care a intitulat-o Comment le desir de naitre vient au foetus, vorbeste cu darnicie si, in sfarsit, pe intelesul tuturor, despre inconstientul arhaic, citand-o, de asemenea, pe Francoise Dolto, cu referire la o conferinta pe care aceasta din urma a sustinut-o la 16 octombrie 1985, la Ecole de Propedeutique a la Connaissance de l'Inconscient (EPCI), pe tema: „Sa vorbim despre moarte".
 Iata citatul: sunt cei care ne-au vazut nascandu-ne. Noi doar am continuat sa fim, incepand din ziua conceperii, cea in care am socotit ca un cuplu isi satisfacea placerile in vederea unui singur lucru: acela de a se lasa deranjat de prezenta noastra; si ne-am amestecat in aceasta diada pentru a da navala in fericirea lor, fara stirea celor doi. Ei bine, in zivu aceea am fost conceputi, dar fara a sti acest lucru, cu toate ca dorinta noastra inconstienta a fost cea care ne-a determinat sa ne instalam acolo, in aceasta combinare a gametilor materni si paterni... " Dupa care adauga: „Copilul este fructul a trei dorinte, dorinta lui proprie si cele ale parintilor sai, toti trei in calitatea for de fiinte ale limbajului", asa cum afirma prietenul meu Nazir Hamad, psihanalist, care a lucrat si el cu Francoise Dolto la ingrijirea unor copii, in cadrul serviciilor de actiune sanitara si sociala, si a unor copii adoptati sau care urmau sa fie adoptati. Ceea ce imi aminteste de admirabila lui carte publicata sub titlul L'enfant adoptif et ses families's, in care el explica foarte clar ateasta extraordinara intalnire a celor trei dorinte despre care ne vorbea Dolto, cu prilejul seminarului ei de psihanaliza. Il citez: „Aceste trei dorinte se exprima in felul urmator: a dori un copil de la un barbat, barbatul existent, barbatul iubit de o femeie; a dori un copil de la o femeie, cea pe care barbatul o iubeste; intalnirea a doua dorinte in sensul in care ele sunt vorbite si in care, gratie acestei vorbiri, un copil isi face deja cuib in campul limbajului pe care il va primi si in care el va evolua pentru a-l cuceri si a si-l insusi ulterior. Copilul va pastra amprenta modului in care dorinta parintilor ii va fi instilata, urma pe care se vor grefa apoi propriii sai semnificanti."
 Nazir Hamad evidentiaza si el inspiratia de geniu a psihanalistei Francoise Dolto care spunea, la seminarul sail de psihanaliza: „Copilul, chiar daca nu poarta patronimul, este raspunsul unui tata la dorinta unei mame; dar, in dorinta lui de a se intrupa (in barbat sau in femeie) el face, totodata, obiectul acuplarii genitorilor sai. “