Cuprins:

Introducere 

Partea I Copilaria 

  1. Zestrea nativa 

  2. stiinta creierului spiritual 

  3. Gestul de incuviintare 

  4. Soseste un suflet 

  5. Campul iubirii 

  6. Primul deceniu 

  7. Cele sase puteri spirituale 

Partea a II-a Adolescenta si perioada de dupa 

  8. Perioada trezirii 

  9. Cautarea 

  10. Depresia dezvoltarii si trezirea spirituala 

  11. Vindecarea spiritului sfasiat 

  12. Faptul de a fi parinte 

  13. Sapte lucruri bune 

Multumiri

 

    “Zilnic, precum mii de alti locuitori ai New Yorkului, cobor in vacarmul sistemului de transport subteran si iau trenul nr. 1 pana pe Broadway, unde se gasesc birourile departamentului de psihologie clinica al Universitatii Columbia. Metroul este sistemul circulator al orasului, facut sa poarte oameni, si prezinta un esantion bogat de elemente psihologice si comportamentale. In mod firesc, problema mea de cercetare - ce protejeaza anumti oameni in fata depresiei chiar si atunci cand sunt predispusi genetic pentru asa ceva? - imi staruia constant in minte si imi revenea de fata cu persoanele cu care ma incrucisamin in metrou. Indiferent de rasa, origine etnica sau bunastarea materiala afisata, unii oameni radiau caldura si bunatate, avand expresii si priviri stralucitoare, in vreme ce altii erau manifest abatuti si impovarati. Am ajuns la concluzia ca felul in care radiau era un semn ca, din punct de vedere spiritual, „luminile erau aprinse".

    In fiecare dimineata, cat mergeam cu metroul, ma gandeam la datele produse de decenii de cercetare riguroasa care ma asteptau la birou ca la un puzzle gigantic, si zilnic asistam la felul radios de a fi al unora dintre oamenii ce formau subcultura navetistilor. Intr-o buna zi, o dimineata arzatoare de duminica din august, ma duceam la laborator pentru cateva ore, asa m-am alaturat gloatei de dependenti de munca, oameni ce se bucurau de weekend sau mergeau la biserica, care asteptau pe peronul statiei de pe Strada 86 trenul nr. 1. Cand trenul s-a oprit si usile s-au deschis, vagoanele erau pline ochi, asa ca am ramas surprinsa sa vad ca jumatatea din spate a vagonului e aproape goala. Mi-am dat seama imediat de ce: in capat era un om murdar si cu hainele in dezordine ce zbiera si se agita, tinandu-si in poala, intr-un echilibru precar, punga cu mancare de fast-food. Avea mainile si barbia unse cu grasime si indrepta catre fiecare calator care urca o bucata de pui, urland: „Hei, vrei sa stai langa mine? Vrei si tu niste mancare din asta?"