Se fac tot mereu incercari de a solutiona tema teoriei cunoasterii intr-o fiziologie sau psihologie sau chiar sociologie a cunoasterii, pentru a-i justifica in cele din urma dreptul de a fi o disciplina filosofica autonoma.

Aceasta lucrare isi propune ca tema problema centrala a uneia dintre orientarile filosofice contemporane cele mai importante, anume filosofia valorii, in forma pe care i-a dat-o Rickert. Ea are ca sarcina sa arate cum, in filosofia valorii, logicul insusi devine purtator de valoare si cum adevarul este o valabilitate. Dar lucrarea nu vrea sa se refere la intregul imperiu al valorilor, ci numai la valorile teoretice, adica la valorile logice. Faptul ca aceasta problema nu poate fi luata in atentie fara a lua in considerare totodata fundamentele teoretico-gnoseologice ale filosofiei valorii a lui Rickert nu-l poate contesta nimeni; caci altfel s-ar ivi riscul de a nu se putea aprecia exact ce a vrut Rickert si care este prestatia lui. De fapt, nu se pot intelege valorile teoretice in acceptia lui Rickert, daca nu se ia in considerare fundamentul lor teoretico-gnoseologic. Caci ambele teme sunt atat de strans legate una de alta incat, in genere, nu e posibil sa se trateze una fara cealalta. In filosofia contemporana domina inca o mare neclaritate cu privire la ceea ce este de inteles ca atare sub termenul de teorie a cunoasterii.