Naratiunile lirice sau poemele in proza (depinde de perspectiva) ale lui Moni Stanila fac din cartea ei un text hibrid si experimental, cu miza etica inedita. Este vorba despre o micromonografie rustica a perioadei comuniste, surprinsa in flash-uri decalate pe victime si opresori, unde istoria fiecarui personaj este capturata intr-un insectar de vieti-morti-loialitati-razvratiri-tradari care nu au cum sa lase cititorul indiferent. Cartea are alura unui jurnal cu straturi (monologale) strabatut de procese-verbale oficiale care, laolalta, alcatuiesc un insight percu-tantasupra istoriei recente a Romaniei. - Ruxandra Cesereanu

Trei oameni, trei barbati cu totul diferiti, cu femeile, durerile, copill, luptele si, mai presus de orice, incercarile lor de a pune mana pe ceea ce s-ar putea numi, daca nu esenta vietii, macar ceea ce, in final, a facut-o frumoasa. De aici isi trage sevele melancolia care strabate amplul poem al lui Moni Stanila — din faptul ca in aparenta pune in abis istoria mare prin depanarea succinta a istoriei mici, pe cand adevaratul ei motor este cautarea acelor scurte, inefabile, delicate momente care fac din viata noastra ceva ce trebuie/a trebuit trait, chiar sub cizma necrutaroare si de multe ori absurda a Istoriei. - Bogdan-Alexandru Stanescu