Roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane, Premiul revistei Observator cultural.

„Christina Domestica se dovedeste, din orice unghi am privi-o, un multiplu succes latent. E o carte, intr-un fel, administrata de Cimpoesu in parteneriat cu cititorul, ca o insula luxurianta, a tuturor posibilitatilor. Probabil va placea pe buna dreptate publicului, care va confunda un timp formula, pentru a sfirsi prin a se amuza sincer de propriile spaime si predictii apocaliptice.” (Cosmin Ciotlos)

„Versiunile, rasturnarile si explicatiile se succeda in cascada si, tocmai in momentul in care se asteapta sa dea de capatul intregii afaceri, cititorul se rataceste intr-un labirint si mai intortocheat, ca si Iona, care trece dintr-o burta de peste intr-alta, fara a iesi vreodata la lumina. E drept ca, in final, naratorul ne povesteste cum a cunoscut-o personal pe Christina Domestica si a vazut-o levitind la o juma’ de metru deasupra solului. Insa merchezul este: putem sa-l credem? Daca i s-a parut? Daca a fost manipulat prin telepatie? Sau daca vrea chiar el sa ne manipuleze? Daca e securist? Sau extraterestru? Sau pisoi modificat genetic? Totul e posibil in acest roman contagios si caleidoscopic, in acelasi timp tenebros si comic, utopie neagra si reportaj din (i)realitatea imediata, triumf al fictiunii si metafictiune filosofica.” (Andrei Terian)

Atlet al parodiei fabulatorii, al deriziunii jubilative si ambiguitatii ironice, Petru Cimpoesu arunca peste lumea aiuritoare a realitatilor crude, globalizante si virtuale navodul cu ochiuri avide al unei Romanii obsedate de conspiratia planetara, de politica oculta si securismul "vinatorilor de suflete".Tesatura de satira parabolica, politicul fiction si roman de spionaj cu agenti multipli, Christina Domestica functioneaza centrifug, adunind CIA, extraterestri, Opus Dei, clone, OZN-uri, MISA, Marea Spirala, Swedenborg, Punctul lui Dumnezeu, privatizarea Oceanului Pacific, microfoane introduse in... supozitoare si "metaomul" incubat de ceausism — pentru a le spulbera in sorbul moralei care se intreaba: "daca o persoana este capabila sa vada intr-o oglinda mina sa dreapta in partea stinga si mina sa stinga in partea dreapta, cum de nu vedem, de asemenea, capul in locul picioarelor si invers?" Vreti sa stiti ce este "efectul icechim" si sa cititi memoriile lui Ceausescu scrise dupa fuga lui din decembrie '89 in Cuba ? Vreti sa-l auziti vorbind cifrat cu Nixon si sa vedeti ce incepe sa se intimple in lume dupa ce Polul Nord o ia razna catre Polul Sud si invers ? Ei bine, romancierul care l-a nascut pe Simion liftnicul ne satisface curiozitatea, stiind bine ca "daca filosofii ar juca biliard, ar intelege mai bine lumea - si poate ca si lumea i-ar intelege mai bine pe ei". Dan C. Mihailescu
Fragment din romanul: Christina Domestica si Vanatorii de suflete de Petru Cimpoesu

"  Sosirea Christinei trecu aproape neobservata. Surprins si aproape speriata, ramase deoparte, impreuna cu alte cateva membre ale comitemlui de organizare, pentru a dezbate problema daca este sau nu necesar sa fie adusa o statie de amplificare — si, daca da, de unde ar putea face rost de asa ceva. Fiindca trebuia ca masa aceea de oameni sa asculte comenzile si sa se deplaseze intr-o anumita ordine, conform cerintelor Joannei-Jeni. De cum o vazu, Kiki veni la ea, tinand-o o vreme de mana, dupa care se plictisi si incepu sa alerge in jurul grupului, jucandu-se de-a v-ati ascunselea cu Marychka.
    Dr. Thomas trecu si el prin apropiere si, ridicand mana cu doua degete intinse, ca la scoala, ii striga: sunt aici! am venit! — dupa care se pierdu in multime, urmarit discret de la distanta de maiorul Smith. Christina confirma absenta, cu un suras trist si ingrijorat, uitandu-se apoi la ceas. Poate nici nu-l auzise propriu-zis. Se intreba daca Joanna-Jeni va veni totusi (caci in cele din urma nu-i putuse oferi decat trei mii de dolari) si ce se va intampla daca nu va veni, fara a indrazni sa-si exprime cu voce tare temerile, pentru a nu le demoraliza pe membrele comitetului de organizare; nici Naggie nu aparuse inca, nici doamna Delilah. Pe langa toate acestea, se incaltase cu niste pantofi noi, cu toc inalt, care o strangeau si-i facusera deja cateva bataturi. Cand te strang pantofii, tot trupul e prins ca intr-o menghina, un fel de intepenire se instaleaza in toate membrele, de jos in sus, pana la respiratie, si nici macar gandurile nu se mai misca in largul lor. Din cauza asta, Christina se simtea izolata de restul lumii, dezorientata si neputincioasa, motiv pentru care nu mai voia nimic, decat sa ajunga mai repede acasa. Si poate din acelasi motiv i se parea ca tot ce avea sa urmeze scapa de sub autoritatea ratiunii, revarsandu-se intr-un delir de intamplari fara sens, o invalmaseala de magie, confuzie si hazard. "