Premiului Nobel pentru Fizica 1978, 2006 si 2019.

In 1992, astrofizicienii George Smoot si John C. Mather (Premiul Nobel pentru Fizica, 2006) descopera cu ajutorul satelitului COBE cea mai veche radiatie de lumina produsa vreodata in lume, purtind inca amprenta Big Bangului in ea. George Smoot pronunta atunci o fraza ramasa celebra: "E ca si cum am vedea chipul lui Dumnezeu!".

Cartea fratilor Igor si Grichka Bogdanov reconstituie aventura cosmologiei aflate in cautare de raspunsuri la intrebarile esentiale cu privire la originea si evolutia Universului, prezentind intr-un stil propriu si incitant rezultatele cercetarilor unor aspecte dintr-un trecut foarte indepartat, unele dintre acestea vizind, fie si indirect, perioada de dinainte de Big Bang. Totul pare sa sugereze ca legile imuabile ale fizicii, dar si fenomenele comentate ar implica existenta unui proiect care a facut posibila aparitia vietii pe Pamant. Dar este oare asa? Exista ceva sau cineva care a elaborat un astfel de proiect? Are Universul un destin inscris in vreun "ADN cosmic" al sau?

Autorii ne ofera diverse raspunsuri posibile la aceste intrebari, prezentind teoriile, observatiile astronomice si rezultatele obtinute pina acum, si ne propun la rindul lor citeva surprinzatoare ipoteze proprii, dintr-un domeniu in care stiinta pare ca se apropie tot mai mult de spiritualitate.

Descoperirea luminii primordiale • Focul Creatiei • Fantoma Big Bangului • A fotografia „chipul lui Dumnezeu” • Universul ca un bebelus • "A vedea" Zidul lui Planck • De ce e Universul atit de bine reglat? • Care este forma Universului? • Un moment straniu numit Big Bang

Fragment din cartea “Chipul lui Dumnezeu” de Igor Bogdanov si Grichka Bogdanov:

 

"Primul dintre eroii nostri de metal se numeste COBE (ceea ce inseamna "explorator al fondului cosmologic"). Ati aflat deja ca el este cel care i-a adus in 2006 Premiul Nobel "parintelui" sau George Smoot (si colegului acestuia John Mather). Si care, in acelasi timp, e adevaratul raspunzator pentru faimoasa expresie "chipul lui Dumnezeu". 

Aventura a inceput in anii 1970. Vor fi trebuit zece ani pentru construirea si punerea la punct, dupa mii de tatonari si reveniri, ale unicului exemplar al acestui aparat devenit astazi un mit. In cele din urma, pe 18 noiembrie 1989, vine ziua lansarii. Smoot a relatat despre nelinistea care l-a cuprins cand a aflat ca misiunea de a lansa pretiosul satelit pe orbita revenise rachetei Delta, asta dupa dramatica explozie a navetei Challenger, in 1986: „Vazusern racheta de aproape dupa o calatorie precedenta si fusesem consternat observand cat parea de rablagita — pete de rugina, pe ici, pe colo, mici lipituri cu Glyptal. Munca noastra profesionala de o viala se afla in varful acestei rachete". 

Apoi, numaratoarea inversa. Si lansarea. Invadata brusc de flacari, platforma de lansare se ilumineaza si, intr-o liniste ireala, tonele de metal se smulg lent de pe Pamant. Trei secunde mai tarziu, bubuitura chimica brusc catapultata de unda de soc spinteca aerul si se rasfrange piepturi. In vreme ce monstrul de otel se ridica anevoie, tone de apa sunt deversate sub duzele care arunca flacari, pentru a atenua puterea undelor sonore. 

Treizeci de secunde de la declansare si racheta depaseste bariera sonica, urcand tot mai repede. Dupa doua minute, se afla deja la o altitudine de 40 de kilometri si zboara cu aproape 2 000 de metri pe secunda. Trec 240 de secunde: se aprinde si cea de a doua treapta, in vreme ce partea inferioara, detasandu-se brusc, isi incepe indelungata cadere spre sol. Cinci secunde mai tarziu, la o inaltime de 112 kilometri, carenajele grele sunt si ele ejectate si COBE se napusteste acum in vid cu o viteza de 5 000 de metri pe secunda."